În Sâmbăta lui Lazăr, în amintirea celei mai preaslăvite minuni, a învierii lui Lazăr din Betania, mort de patru zile, numai prin strigarea: “Lazăre, vino afară!”, creștinii ortodocși merg în cimitire, fac curățenie lângă mormintele celor dragi, trecuți în veșnicie, aprind lumânări, preoții oficiază slujbe de pomenire. Poporul din Betania, împreună cu cei din Ierusalim, acum două mii de ani, a ieșit înaintea Domnului cu mare evlavie și L-a întâmpinat cu stâlpari și cu ramuri de finic. Cărturarii, fariseii și arhiereii erau plini de zavistie și de ură împotriva Mântuitorului. Auzind despre învierea lui Lazăr s-au grăbit să pregătească uciderea lui Iisus. Adunând sinedriul, ziceau: “Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul” ( Ioan 11,47-48). Ca și în prezent, și atunci există o deosebire între conducători și popor. Orbiți de ură și invidie, arhiereii și fariseii pregăteau planul de a-L omorî pe Iisus, în timp ce poporul îl primea cu cinste și evlavie. Pe bună dreptate, Mântuitorul îi mustra pe farisei, cărturari și arhierei, numindu-i “Nebuni și orbi” (Matei 23,17). Mâine este Duminica Floriilor, un praznic prealuminat al Intrării Domnului în Ierusalim, împlinindu-se proorocia Sfântului Proroc Zaharia, care a zis: “Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, că iată, Împăratul tău vine, drept și biruitor, smerit și călare pe mânzul asinei” (Zaharia 9,9). Mânzul asinei este sălbatic și anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimbă.
Necurate erau toate neamurile pământului pentru necredința lor și sălbăticie și cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu. Șederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei simbolizează suspinarea neamurilor către El. Apostolii au adus la Iisus mânzul asinei și, aruncându-și hainele pe el, au pus pe Iisus deasupra. Hainele așternute pe jos simbolizau cum că Apostolii, întinzând propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus și le-au supus lui Hristos, care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeiești. Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că I le-au făcut Lui (Ioan 12,16). În Duminica Floriilor se încheie Postul Mare și începe Săptămână Mare a Sfintelor și mântuitoarelor patimi și încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase și mișcătoare slujbe și cântări de peste an. În Duminica Floriilor, Hristos intră triumfal în Ierusalim însoțit de mulțime de oameni cu ramuri de finic în mâini. Creștinii de azi îl întâmpină pe Hristos cu stâlpari de fapte bune. În Biserici, în Duminica Floriilor se binecuvântează crengi de salcie și sunt duse de creștini la casele lor, pentru a fi ocrotiți tot anul. Începând din Sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomii nu se fac parastase.
Vasile Bota
