* “Fraților, ceasul împlinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește prin Poporul său credincios dreptatea sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: «Ne unim pe veci cu Țara-Mumă, România. A biruit dreptatea». Cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români”. În anul 1918, episcopul Iuliu Hossu a trimis o directivă către credincioșii și clericii uniți cu Roma, în care le cerea să recunoască doar autoritatea Sfatului Național Român de la Arad, fără să mai țină seama de guvernul de la Budapesta. Asta se întâmpla cu câteva săptămâni înainte să fie declarată Unirea cu Regatul României. Acesta spunea: “Să înțelegem limpede chemarea vremii și să împlinim din răspunderi porunca ei. Atunci suntem la culmea chemării noastre și vom plini toate ce slujba noastră categoric ne impune. Marele Sfat Național a luat în mână organizarea poporului iubit, pentru ca păstrând ordinea și liniștea, cinstea și buna rânduială, neprihănit să-și poată croi soarta și să vadă întrupat visul care a ieșit biruitor din marea suferință. Credința noastră este viața noastră”.
Iuliu Hossu (1885-1970), fost episcop greco-catolic unit cu Roma, deținut politic, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, membru de onoare al Academiei Române și beatificat de Papa Francisc, în anul 2019. Este sărbătorit pe data de 2 iunie. A făcut gimnaziul la Blaj, studiile teologice la Roma, iar în anul 1906 își ia doctoratul în Filosofie, după care în anul 1910 își ia doctoratul în Teologie. A fost pentru o perioadă și preot militar în armata austro-ungară și închis ulterior la închisoarea de la Sighet. În anul 1948 refuză să execute ordinul conducerii comuniste de a trece la ortodoxism. Petru Groza îi propune scaunul mitropolitan al Moldovei pe care-l refuză. Este trimis la mănăstirea Ciorogârla și Căldărușani, unde este tratat frățește de preoții ortodocși. A fost vizitat permanent aici de ierarhii ortodocși: Iustin Marina, Teoctist Arăpașu, Cristea și Andrei Andreicuț.
***
* “Azi, în România se face școală proastă. În fiecare an se schimbă regulile școlare, acum profesorii devin mai mult sindicaliști decât apostoli. A doua explicație ar putea fi că elevii de acum sunt copiii unor părinți care ei au făcut școală proastă. Incultura este de-a dreptul înspăimântătoare și în creștere în toată lumea, nu numai la noi. Dacă nu știi Biblia, nu înțelegi nimic din istoria culturii. Sunt fiică de preot și mă duc la biserică. Biblia nu este cunoscută cum trebuie. Ea are o frumusețe uriașă, o plasticitate deosebită a limbajului, o bogăție a gândurilor, extraordinară.”
Ana Blandiana (1942-), este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de Revoluția din 1989, faimoasa desidentă și apărătoare a drepturilor omului a avut curajul să-l înfrunte pe Nicolae Ceaușescu. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar. I-au apărut multe volume de poezie în Anglia, SUA, Spania, Belgia, Germania, Japonia, China și multe altele. A primit premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România al Academiei Române, al Asociației Scriitorilor ș.a. Fondator și președinte al Academiei Civice. Este Doctor Honoris Causa a Universității din Cluj-Napoca și membră a Uniunii Scriitorilor din România.. Membră a Academiei de Poezie Europeană și a Academiei de Poezie Mondială. Poeta, în toată opera sa, caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern.
P.S. I Timotei cap. 1, vers. 5-7: “Ținta poruncii este iubirea nesfârșită izvorâtă din inimă curată, din cuget bun și din credință nezadarnică, de la care unii rătăcind s-au întors la deșartă vorbire, voind să fie învățători ai Legii, dar neînțelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.”
Cu dragoste creștină, părintele Ilie
