Da, Femeie, ești iubire. Este prima calitate care ți-a fost atribuită de bunul Dumnezeu, atunci când te-a creat. Prin iubirea care îți curge prin vene poți să fii și fiică, și mămică, și soție, și bunică în același timp. Poeții te-au cântat, istoricii te-au menționat, doar tu, câteodată ai uitat ce meriți. Nu meriți pentru că oferi, ci meriți pentru că ești! Liant, medicament, sursă de putere, dorință și iertare, ești frumusețe, ești hrană pentru suflet și uneori pentru trup.... un frumos păcat. Dar, toate astea, te fac unică. Iar pentru că în iubire nimic nu e prea mult sau prea greu, sacrificiul voluntar izvorât tot din iubire, pentru tine nu este o corvoadă, este felul tău de-a fi, asimilând durerile celor dragi ție, dorindu-ți să fie ale tale pentru a-i proteja pe ei.
Femeie, ești un TOT frumos, complex, întortocheat, uneori greu de înțeles dar care, în mod cert, merită iubit. Tu, și când plângi știi să iubești, tu, și când râzi mai lăcrimezi, iar dacă vreodată sufletul femeii s-ar putea vizualiza și diseca, știința ar tăcea. Ar găsi și fluvii de lacrimi microscopice care curg prin craterele cicatricelor și zâmbete care au acoperit o rană ca un pansament, ar găsi și bucăți din suflet lipite pe-alocuri cu speranță și cu toate acestea, acel suflet, ar continua să lupte din iubire.
Femeie, frumoasă creație a lui Dumnezeu, bucură-te! De aceea ce ești, de ceea ce poți, de ceea ce ai de dăruit. Dacă vreodată îți simți sufletul obosit, iubește! Femeie, iubește-te și lasă-te iubită, respectă și fă-te respectată. Dacă sufletul tău e mereu deschis pentru a dărui, lasă-l deschis pentru a primi ceea ce meriți. Șterge-ți lacrima din ochi, acoperă rana din suflet cu un zâmbet și iubește, începând cu propria ta persoană. Stai liniștită, iubirea din tine nu va seca niciodată, iar cei dragi ție știu și simt că tu, iubind, îți reînnoiești, mereu, resursa de iubire. Și, nu plânge! Nu ești niciodată singură. Dumnezeu te iubește și te-a creat ca să dăruiești . Viață și iubire!
Antonela Dumitrache
