* “Ioan Vodă cel Cumplit, este fiul nelegitim al domnitorului Ștefăniță Vodă, urmașul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. El, a urcat pe tronul Moldovei la vârsta de 40 de ani. Poporul i-a spus Ioan Armeanul, după numele mamei care aparținea unei familii de armeni. Până să urce pe tronul Moldovei și-a petrecut viața în străinătate, în regatul polon și la curtea tătară. A schimbat mai multe religii în funcție de țara unde a locuit și a avut interese. A fost botezat la naștere în rit armenesc. Ajuns în Polonia a trecut la luteranism și mai apoi, refugiat la curtea otomană s-a făcut musulman. A trecut la ortodoxism înainte de a urca pe tronul moldovenesc. În anul 1572 a ajuns domn al Moldovei. După moartea lui Ștefan cel Mare, tronul fusese ocupat de Bogdan cel Chior, urmat de Ștefăniță Vodă, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu și Ioan Vodă Armeanul. Acesta a mutat capitala de la Suceava la Iași, oraș cu o poziție strategică militară. A fost preocupat în special de întărirea armatei. Sub conducerea sa armata Moldovei ajunge să aibă cea mai mare artilerie de până atunci: 200 de tunuri, în condițiile în care, în epocă, statele dispuneau de 30-40 de tunuri. Cronicarii vremii îl descriu ca un bărbat cu o forță fizică ieșită din comun, viteaz și foarte strateg. Domnitorul s-a ales cu porecla Ioan Vodă cel Cumplit din cauza atitudinii tranșante fața boierilor trădători și hapsâni, considerați responsabili de sărăcia poporului din Moldova și i-a pedepsit luându-le averile cu vărsare de sânge. În anul 1574, în lupta cu turcii, în urma unei ploi torențiale, tunurile nu au mai luat foc, încât moldovenii au fost înfrânți de turci iar domnitorul Vodă cel Cumplit în data de 14 iunie 1574 a fost ucis de turci prin tăierea capului și sfârtecarea trupului de cei 4 cai de care a fost legat. Bucăți din carnea lui au fost luate de turci drept suvenir la casele lor”.
Ioan Vodă Cel Cumplit (1521-1574), domnitorul Moldovei între 1572-1574. S-a remarcat prin dârzenie sa în organizarea oastei moldovenești, în luptele cu turcii și cruzimea față de boieri lacomi.
A avut una dintre cele mai năprasnice morți: decapitarea, sfârtecarea trupului de cei 4 cai de care a fost legat, după care ienicerii turci au luat bucăți din trupul lui și le-au dus acasă drept mărturie și suvenir.
***
* “Dumnezeu nu voiește să violeze libertatea umană. Omul este liber să aleagă tulburările în afară de Dumnezeu sau mai degrabă bucuria lui Dumnezeu... În infern este imposibil de a lăuda pe Dumnezeu”.
Nikolai Berdiaev (1874-1948), a fost un filosof rus care s-a ocupat, între altele, cu filosofia religiei. Este un reprezentant al existențialismului. Provine dintr-o familie a aristocrației militare. La 14 ani citește Critica rațiunii pure a lui Kant și Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Ajunge la următoarea constatare: “Știu bine ce e marxismul, pentru că nu știu din afară, ci din lăuntru, și îmi provoacă chinuri”, fapt care-l determină tot mai mult să se apropie de filosofia religiei. În anul 1907 , înființează la Moscova o Societate filosofică-religioasă” și devine profesor de filosofie și de istorie, timp în care călătorește foarte mult. În 1922 este exilat de regimul bolșevic și ajunge pentru 2 ani în Berlin, unde întemeiază o “Academie Rusă de Filosofie Religioasă”. În 1924 se mută la Paris, unde ține conferințe în mai multe țări, publică lucrări. Universitatea din Cambridge îi conferă titlul de “Doctor în Teologie Honoris Causa”.
P.S. Luca cap. 9, vers. 23-24: “Dacă voiește ca cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul pentru Mine, acela se va mântui. Că ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cei ce se vor rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acesta și Fiul Omului Se va rușina când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri”.
Cu dragoste creștină,
părintele Ilie
