Beica de Sus este o localitate mică din județul Mureș, amintită în documente relativ târziu, mai precis, în anul 1453. Fie mare sau mică, fiecare așezare are un început, apoi propria ei devenire și evoluție determinate de forțe, evenimente și procese istorice ce se petrec în interiorul acesteia și în strânsă legătură cu acelea din vecinătate sau de la nivel regional sau național.
Cele de mai sus și altele se constituie în ceea ce noi cunoaștem și numim istoria comunității, istorie care, mai devreme sau mai târziu, trebuie adusă la cunoștința urmașilor spre a fi ținută minte, povestită și repovestită din generație în generație. Este ceea ce ne-am propus să facem noi, un grup de entuziaști, care am mai rămas și nu am uitat niciodată de unde am plecat, respectiv, satul cu oamenii care s-au statornicit și prin ceea ce au făcut ei au asigurat continuitatea de viață a comunității timp de peste 567 de ani.
Spunem acestea deoarece în vremurile noastre, compoziția etnică a comunității se află într-o continuă schimbare, în sensul că populația românească din Beica de Sus este într-o scădere dramatică, iar populația de etnie romă (țiganii), care a conviețuit câteva sute de ani cu românii, având un potențial biologic mai ridicat, în actuala etapă este în creștere numerică cu estimări de a deveni predominantă.
Motivele care ne-au determinat să purcedem la această acțiune sunt numeroase. Amintim doar câteva dintre acestea: cinstirea memoriei celor care au pus bazele așezării, a celor care, prin muncă și statornicie, au valorificat întregul potențial economic al pământului pe care l-au luat în folosință, apoi stăpânindu-l
și-au asigurat o anumită existență și, prin acestea, continuitatea de viață a comunității. Era necesară o evidențiere a participării comunității prin anumiți reprezentanți la marile evenimente din istoria Transilvaniei sau cea națională, ori ridicarea din această comunitate, în special, în timpurile mai apropiate de noi a unor persoane care, prin strădanie, și-au depășit condiția socială, contribuind la progresul societății. Schimbările din compoziția etnică a comunității ar putea crea situația de a se spune și aprecia în mod tendențios, cândva în viitor, că în Beica de Sus nu au fost niciodată români. Aceasta în condițiile în care mulți români și urmași ai acestora își înstrăinează romilor, proprietățile pe care le-au moștenit din tată în fiu.
Referitor la pământul arabil și fânațe, acesta a fost arendat la două societăți care au ca obiect de activitate creșterea vitelor și oilor. Grădinile și puținul teren agricol din apropierea satului sunt lucrate de cei care au mai rămas.
Dar, peste toate, să apreciem faptul că această comunitate, ca atâtea altele din Ardealul nostru drag, a reușit să depășească nenumărate obstacole ivite și puse în calea ei, intenționat, de către atâtea stăpâniri. Membrii comunității, marginalizați fiind, și-au păstrat și conservat identitatea națională. Atenți la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, îi aflăm prezenți la cele mai frumoase momente din istoria neamului, susținând cauza românească.
Și nu în ultimul rând, continuarea într-un mod mai concret, accesibil și extins a unor lucrări cu caracter memorialistic realizate de persoane care provin din rândul comunității, dar consacrate scrisului. Dintre acestea, amintim pe scriitorul Valentin Borda și publiciștii Dorin Borda și Mircea Borda, care au prezentat în lucrările lor, cu profesionalism și în stilul caracteristic fiecăruia, aspecte din viața satului, dar mai ales a familiilor din care au provenit.
Dorința noastră este ca în paginile acestei cărți să se regăsească cu numele și activitatea desfășurată a cât mai mulți urmași ai familiilor care au constituit de-a lungul timpului comunitatea la care ne referim.
Iată pe scurt câteva din informațiile care dorim să se constituie în contribuții la o eventuală monografie, dacă cineva dintre urmașii celor din Beica de Sus sau din altă localitate se va încumeta să o facă.
Astfel, profesorul Mihail Borda a redactat o schiță monografică a localității Beica de Sus, în cuprinsul căreia se referă la cadrul geografic, încadrarea administrativă a localității, dezvoltarea social-economică a acesteia și prezintă câteva date privind învățământul. Tot dumnealui ne oferă informații despre biserica și școala românească în Beica de Sus și împrejurimi în secolul al XIX-lea, un extras din lucrarea “Biserica și Școala românească pe Valea Mureșului superior în secolul al XIX-lea” a profesoarei Milandolina Beatrice Dobozi, un material memorialistic intitulat “Mărturisiri”, în care sunt prezentate fapte emoționante trăite în copilărie, mai precis, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și povestite în zilele noastre de omul devenit matur și câteva portrete de seamă pe care le semnează.
În continuare, publicăm un studiu cu caracter științific, realizat de istoricul mureșean Virgil Pană, intitulat “Tablou nominal cu locuitorii români din Beica de Sus și Beica de Jos, care au luat parte la Primul Război Mondial”. Studiul a apărut într-o lucrare monumentală intitulată: Românii mureșeni pe fronturile Marelui Război, Editura ARDEALUL, Târgu-Mureș, paginile 182, 183,184,185, 186, autor Virgil Pană.
Ne bucură apariția unei asemenea lucrări în condiții grafice și editoriale deosebite și apreciem ideea autorului de a se încumeta în realizarea acesteia.
Subsemnatul, în calitate de coordonator al activității de redactare și editare a lucrării de față, am efectuat un studiu sociologic intitulat “Familiile de români și membrii acestora din Beica de Sus din perioada interbelică până în jurul anilor 2010”, când acestea au devenit tot mai puțin numeroase. Este vorba despre familiile de români locuitoare în satul Beica de Sus pe care le-am cunoscut personal încă din vremea copilăriei. De asemenea mi se datorează câteva portrete ale unor persoane, care prin învățătură, muncă și strădanie și-au depășit condiția socială, dobândind profesii diverse, o listă cu nume de păsări, animale, porecle atribuite unor familii și persoane componente ale comunității, folosite pentru o identificare mai ușoară a acestora, alteori pentru o ușoară ridiculizare a persoanelor respective și un studiu privind situația țiganilor, romilor în cadrul comunității.
Părintele paroh Ionuț Timoce a realizat un scurt istoric al Bisericii Ortodoxe din Beica de Sus, amintind și o parte a preoților care au slujit de-a lungul anilor în această parohie.
Menționăm că am reluat și câteva portrete de dascăli care își au originea în Beica de Sus, apărute în lucrarea “Dascăli mureșeni”, autori Dorin Borda și Ilarie Gh. Opriș.
Primăria comunei ne-a onorat cu un material din care se poate desprinde cu ușurință starea economică, socială și culturală a satelor componente ale unității administrativ-teritoriale Beica de Jos.
În calitate de autori ai prezentei lucrări, ne-am străduit să evidențiem informații care să ofere o imagine concretă, accesibilă asupra unei comunități care, în devenirea ei, s-a remarcat prin muncă, s-a afirmat prin statornicie și receptivitate la ce a fost nou, modern, prin contribuții de seamă la dezvoltarea, păstrarea și asigurarea continuității unor elemente esențiale de civilizație, limbă, port, tradiții și obiceiuri specifice românilor ardeleni.
Suntem convinși că la persoane din localitate sau plecate din aceasta, în arhivele statului, mai există multe documente ce conțin informații prețioase care ar putea fi valorificate într-o lucrare de proporții mai mari, contribuind la întregirea demersului nostru.
Mulțumim tuturor persoanelor care au înțeles și au acceptat să colaboreze cu autorul lucrării de față în vederea realizării ei.
Prof. DUMITRU BORDA
