Biserica Ortodoxă Română sărbătorește, în 20 iulie, ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Este celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Ziua prăznuirii sale este însemnată în calendar cu roșu, însemnare ce nu apare în acest fel la niciun alt proroc.
Sf. Ilie – văzătorul de Dumnezeu, înger întrupat în carne, ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, este unul dintre cei mai importanți proroci din Vechiul Testament. A fost fiul lui Sovac, un preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel).
Conform tradiției, la nașterea lui Ilie, Sovac a văzut oameni îmbrăcați în veșminte albe, care îl înveleau pe fiul său în haine de foc și îi dădeau să mănânce o flacără. Vedenia a fost interpretată de preoții templului din Ierusalim, care au spus că Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.
Sf. Proroc Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab. Și-a petrecut anii tinereții în cugetări dumnezeiești și în rugăciune, retrăgându-se adesea în pustie și rugându-se singur în liniște și tăcere, înaintea Domnului. Și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria.
Cea mai mare luptă a vieții Sfântului Proroc Ilie a fost cu regele israelit Ahav și cu a lui nelegiuită nevastă, Isabela, căci, din cauza ei, Ahav se închina idolilor, întorcând astfel și poporul de la slujirea Adevăratului Dumnezeu Celui Unul, și făcându-l să se închine la lucruri, în afară de aceasta Izabela, care era siriană, l-a mai determinat pe bărbatul ei să ridice și un templu idolului lui Baal, căruia i-a dat o mulțime de preoți slujitori. Atunci a început să lucreze Sfântul Proroc Ilie mari minuni, întru vădirea adevărului, adică a marii puteri și stăpânii a lui Dumnezeu. El a închis cerurile, astfel încât nu a mai plouat timp de trei ani și jumătate; el a chemat foc din cer, care a ars jertfa adusă de Ilie lui Dumnezeu, jertfa pe care el turnase apă de trei ori, ca să facă vădită minunea, care foc peste jertfele aduse lui Baal de către popii idolești nu s-a coborât, chiar uscate fiind acelea; el a adus ploaie pe pământ, curmând seceta doar cu rugăciunea; el a înmulțit minunat făina și uleiul din urciorul văduvei din Sarepta Sidonului și i l-a înviat pe fiul ei; el i-a prorocit lui Ahav că sângele lui îl vor linge câinii, iar Izabelei că tot câinii o vor mânca, precum au și fost toate, întocmai; el a lucrat multe alte minuni și a făcut și multe alte prorocii.
El a grăit cu Dumnezeu, și a auzit glasul Lui în adierea de vânt lin din Muntele Horeb, care a fost după vijelia năprasnică, și după cutremur, și după foc.
Sfantul Ilie este nevoit să se ascundă de mânia regelui Ahab la pârâul Cherit, unde a fost hrănit în chip minunat de corbi, care îi aduceau dimineața pâine și seara carne. Aceasta hrană era de la Templul din Ierusalim, locul unde se aduceau jertfe de pâine și de carne. Pâinea unită cu carnea preînchipuia Euharistia, trupul Domnului. Mai înainte de plecarea lui la Domnul, Sfântul Proroc Ilie a uns proroc în locul lui pe Elisei, cerându-i-se așa de către Domnul; atunci el a despărțit Iordanul cu cojocul lui. La urmă, el a fost răpit la ceruri într-un car de foc tras de cai de foc. El s-a arătat pe Muntele Thabor, împreună cu Moise, stând de o parte și de alta a Domnului Iisus Hristos, și grăind cu El, la Schimbarea la Față a Lui. Iar la sfârșitul lumii, Ilie va veni din nou, spre a pune capăt puterii lui Antihrist (Apocalipsa 11).
În dimineața zilei de Sfântul Ilie, potrivit tradiției, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Și tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuințate la vrăji și farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfințit, după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice. În această zi de sărbătoare, se duc poame la biserică și se dau de pomană pentru cei morți.
(Sursa: doxologia.ro)
VASILE BOTA
