OMULE
O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căznește, fură, surpă și omoară.
Îți trebuiesc putere și comoară.
Îți trebuiesc palate și veșminte
Să-ți zacă-n ele hoit și oseminte.
Morminte, omule, morminte.
Avidă, mâna ta se strânge,
Storci aur și se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Și-n beciul tău zidit îngheață
Neprihănita oamenilor viață,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.
Îmi e rușine, omule, îmi e rușine.