De ce sunt oare-așa de obosit?
“Oficial” îmi merge bine.
Trecute generații-n mine
Împovărează ce au zămislit
Cu greutatea unei conștiințe.
Acum mă-mpiedic mai de toate
Neadaptat rămân în spate
Net depășit de noi “tendințe”.
Ce scrupule! Ce cuviință!
Ce empatie, bunăoară!
Mustește vorba de ocară
Și-ngenuncherea-n umilință.
Ne tragem din aceleași generații?
Ce s-a-ntâmplat? E vreo greșeală?
Ce deviere generală
Ne face mai prejos decât sunt alții?
Ni-i teamă de trecut? Să-l anulăm
Spărgând oglinda demnității?
Din ce și cum vor crește generații
Când noi de-alte popoare ne-atârnăm?
Trecute generații-n mine
Împovărează ce au zămislit?
“Oficial” îmi merge bine.
De ce sunt oare-așa de obosit?