Libertate
Firmamentul cere,
Slobozind torent de gânduri.
Imanentă-mi e chemarea
Transcendent…
Îmi pare Adâncul!
Adevăr,
Cutremur de Ființă al Existenței
Pălmuite!
Roș obraz, misterios tremendum,
Mă surprind amare gânduri
Printre rânduri.
Evadare!
Unde oare?
Libertate spulberată.
Uriașe minți ratate, reciclate,
Cântă-n strune
Desființate…
Consolare de fațadă.
Dungi striate, de celulă
Răbufnind de dor de soartă
În genunchi și-apleacă umbra
Rugului nestins de gloată.
Zbor cinic,
Zvon de aripi…
Utopie!
Pâlpâită viață afirmă,
Zdruncinat de compromisă,
Rațiunea-n colivie!