Chiar dacă aceste componente ale gândiri și vieții sociale, cum sunt logica și morala, în prezent sunt regăsite mai mult în cărți decât în realitate, locul lor fiind preluate de multe alte nonvalori, binecunoscute de altfel, dar și de o asemenea stare de incertitudine și risc epidemiologic major, pricinuite de acest virus, care a contribuit în mod complementar la moartea multor oameni, asemenea altor boli, prin COVID-19, și nu ca o cauză directă a acestui virus, cum lasă să se înțeleagă autoritățile, voi dezvolta acest truism menționat, întrucât prin el este reflectă pentru moment o parte din societatea în care trăim și conviețuim. De aceea, consider că luarea unor decizii politice cu privire la stările de urgență și de alertă, și mai ales, cu referință la măsurile de relaxare, sunt elaborate în funcție de unele interese politice și nu pe fondul unor analize științifice și logice. Într-un asemenea context difuz și confuz, inconsistența logică a unor decizii și afirmații din partea reprezentanților puterii executive, cu precădere a Președintelui țării și a guvernanților de moment, s-au regăsit la tot pasul, ca să nu mai vorbesc de erorile de comunicare, când și unde au fost încălcate regulile și principiile logicii, cum ar fi acele principii ale logicii formale (enunțate de Aristotel), care pot conduce la grave erori și disfuncții în plan social. De aceea, în continuare voi evidenția asemenea derapaje logice și morale, care, în contextul acestei pandemii, au indus un impact negativ asupra unei părți din populația țării, în mod deosebit asupra celor vârstnici, dar nu numai, dar și unele disfuncții în plan social și mai ales economic, de care nu s-a prea ținut seamă, primând relaxarea și nu relansarea economică!

Pe parcursul demersului analitic întreprins, voi pleca chiar de la acele declarații din timpul stării de urgență, care, pe lângă alte funcții necunoscute, urmăreau nu atât protecția populației în fața acestui virus, după cum clamau reprezentanții autorităților politice, ci, mai mult decât atât, prin aceste instrumente manipulative se urmărea obținerea unor sume necesare bugetului statului, în paralel cu inducerea stării de teamă și de stres, pe fondul unui stres și risc epidemiologic amplificat, cum cred că se încearcă și în prezent prin prelungirea stării de alertă, de ale cărei măsuri nu mai ține aproape nimeni seama, și care pentru cei mai mulți este considerat un act imoral din partea celor care urmăresc asemenea efecte printr-o asemenea manipulare. Astfel, numărul amenzilor și sumele încasate au devenit un scop în sine și un criteriu în vederea promovării celor care le aplicau și a șefilor zeloși ai acestora, precum și a unor beneficii, ceea ce dincolo de impactul psihologic urmărit, au implicat multe alte costuri individuale și sociale, cu mult mai mari decât beneficiile obținute prin sancțiunile aplicate. Dacă ne referim la acele declarații personale, cu care ne „autolegitimam” ieșirea din casă, într-un timp frustrant și dozat după voința, și-mi permit să spun, satisfacția celor care au gestionat și doresc în continuare să gestioneze epidemia, prin aberanta sintagmă stare de alertă (cu măsuri de relaxare!?), și totodată, să dispună de timpul și libertatea noastră. Între timp, am putut constata că acele declarații proprii nu aveau alt rol decât să întărească controlul social, ceea ce, în mod indirect, a condus la slăbirea regimului democratic și implicit a libertăților consfințite constituțional de acest regim, care a devenit tot mai autocratic, cu vizibile tendințe de dominare, ca să nu spun dictatoriale, din partea unor reprezentanți ai esthablismentului politic prezent, ceea ce a făcut ca statul de drept, specific regimului democratic, să devină tot mai mult un stat represiv, în care prevalează constrângerea și nu convingerea, specifică statului democratic real și nu a celui clamat de cei care beneficiază de această falsă realitate. Dacă e să analizăm mai profund lucrurile, pe fondul unei întemeieri logice, cum lipsește din păcate un asemenea exercițiu, vom putea observa că nici sancțiunile acordate pe baza acelei declarații, prin încălcarea prevederilor asumate pe proprie răspundere, nu erau logice, întrucât cei sancționați erau amendați nu pentru ceea ce făceau, ci pentru ceea ce nu făceau, având de-a face, am putea spune, cu o logică inversă, ca să nu spun perversă! Cu atât mai mult, este irațional și imoral să sancționezi pe cineva pentru că a mers cu 10 minute înainte de timpul admis să-și cumpere ceva (mă refer la cei trecuți de 65 de ani), când se știe că cele mai multe magazine de cartier se închideau la ora (19), adică atunci când puteau ieși cei vârstnici din casă, conform celei de-a „doua relaxare” din timpul stării de urgență, prin care se prelungea timpul și libertatea, ca drept universal, administrat de autorități, în frunte cu „sfiosul” ministru de Interne, care a acceptat și acele umilințe ale subalternilor să i zeloși!

Aș fi curios, cum cred că sunteți și d-voastră, stimați cititori, să știm ce „raționamente logice” au condus la decizia ca celor peste 65 de ani să li se acorde acel interval de timp dintre 19-21, când magazinele sunt închise, soarele era spre asfințit (nebeneficiind de vitamina D), cât de plimbat, în asemenea condiții, nu-i venea nimănui, doar cu animalele de companie! De aici concluzia logică, în conformitate cu care, acele reguli și restricții impuse prin acele declarații, nu se constituiau nici pe departe drept măsuri de prevenție și protecție. Astfel, prin aceste măsuri restictive a fost insultată responsabilitatea și maturitatea morală a celor mai mulți, care suntem și prudenți și destul de conștienți de amenințarea acestui virus, și nu „proști”, cum ne eticheta Președintele, prin lipsa „precauției”, ceea ce este o eroare logică. Se știe, însă, că acea exprimare, ce viza necesitatea prudenței și a unui risc mai scăzut prin prelungirea stării de alertă, era adresată adversarilor politici ai puterii, care doresc asemenea riscuri majore, ceea ce în optica șefului statului ar fi o prostie. Suntem „salvați” de acest verdict prezidențial cu ajutorul logicii, în conformitate cu care, chiar dacă nu poți fi concomitent și precaut și prost, în cazul acestor antinomii ele pot fi și adevărate și false, ca atare, între ele nu există nicio relație logică și de cauzalitate, cum prevede acel principiu logic al terțului exclus invocat, care exclude acea sintagmă nefericită a Președintelui țării.

 (va urma)

Lasă un răspuns