După ce a fost capturat la Roma, împreună cu mama sa și cu cele două surori, Alberto Sed a fost transportat pentru o scurtă perioadă de timp la Fossoli, după care a fost transferat la Birkenau: acolo i-a fost tatuat numărul A-5491.

“De la Auschwitz-Birkenau puțini ne-am mai întors”, povestea acum câțiva ani pentru Agenția Ansa. El acolo a văzut când îi omorau mama și surorile. “Nu am reușit niciodată să iau în brațe un nou-născut, nici măcar pe copiii mei, pentru că la Auschwitz naziștii ne puneau să aruncăm în aer copii de câteva luni și se distrau omorându-i, ca la vânătoare de porumbei”, povestea el. “Nu am reușit niciodată să intru într-o piscină, pentru că am văzut un preot ortodox masacrat și înecat de călăi”, povestea Sed. Iar povestirile lui vor rămâne pentru totdeauna în conștiințele celor care au vrut să îl asculte.

Timp de 50 de ani nu a vorbit despre groaza trăită, nici măcar cu soția și cu copiii săi. Apoi, s-a deblocat și “a ieșit” – cum spunea el – de la Auschwitz, povestind prin ce a trecut, într-o carte scrisă de jurnalistul și ofițerul de carabinieri Roberto Riccardi, intitulată “Am fost un număr”, apoi la sute de întâlniri în școli, cu tineri, deținuți, oameni comuni.

Sed povestea că odată un prieten i-a spus: “Alberto, dacă va fi un alt Holocaust, nu neapărat împotriva evreilor, niciuna dintre persoanele cu care ai vorbit nu va fi de partea călăilor”. De acest lucru, Sed era mândru.

Sursa: hotnews.ro

Lasă un răspuns