Lecția Universității este una veche și simplă: comunitatea magiștrilor și discipolilor pregătește lumea viitorului, pe baza experienței trecutului, și arată mereu că nu studenții există pentru profesori, ci profesorii pentru studenți. Datoria vieții profesorilor este să pregătească mereu studenți foarte buni, capabili de investigație și de cercetare, dar mai ales de dăscălie. Orice specialist autentic, din orice domeniu, trebuie să fie - măcar într-o etapă din viața lui - și dascăl, adică să-i lumineze pe tineri cu înalta lui știință. Pentru că dacă nu fac asta, cei buni, o vor face cei mai puțin buni și vor ieși din mâinile lor absolvenți mediocri sau slabi. Studenții de la UBB, mai ales cei de la nivelurile masterat și doctorat, sunt partenerii noștri de cunoaștere avansată și de anchetă în cercetare. Cu ei cunoaștem în profunzime realitatea și ducem lumea mai departe. De aceea, spunem, fără teamă de a greși, că educația și, mai ales, educația superioară susține viitorul comunității. “Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și permisiunea fraudei la examenele studenților. Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici. Clădirile se prăbușesc, fiind construite de asemenea ingineri. Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști. Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea judecători. Falimentul învățământului este falimentul națiunii”. Am adoptat de mult motto-ul acesta (de pe frontispiciul Universității din Stellenbosch, Africa de Sud) și nu încetăm să sensibilizăm Guvernul României și autoritățile Uniunii Europene în spiritul susținerii cu toate forțele a educației.
Universitatea din Cluj nu este un colț de rai și nici idealul de școală de pe Pământ, dar este un loc binecuvântat, care a pornit prin lume cu aproape patru secole și jumătate în urmă și care și-a lăsat amprentele, prin absolvenții ei, în toată țara, în Europa și pe întreg mapamondul (...). În urmă cu 100 de ani, această universitate s-a primenit, în acord cu modernitatea, după ce patru imperii din Europa Centrală și Orientală s-au prăbușit. De-atunci, ea nu încetează să-și trimită mesajul său spiritual spre comunitate. O facem (...) în limbajul universal al științei, o facem cu mijloace digitale, dar nu putem să nu punem în acest mesaj, așa de generos, unduirea câte unei hore, tânguirea Baladei lui Porumbescu, arama codrilor de argint toamna, albastrul Voronețului, săgeata câte unei turle gotice de biserică din sudul Transilvaniei sau izul de fân reavăn, proaspăt cosit. Acestea toate nu se pot face numai cu aparatele și cu mintea, ci se cuvin făcute și cu sufletul, iar Universitatea trebuie să scoată de pe băncile ei oameni de suflet, cu sensibilitate vie, cu sete de adevăr, aureolat de iubire și de bunătate. Noi semănăm în suflete virtuți, valori și încredere, pentru că educatorii nu au dreptul și nici permisiunea de la Dumnezeu să fie dedați răului și să fie pesimiști.
Datoria vieții noastre este aceea de a sluji acest “locaș de muze”, cu ziduri venerabile, care au suflet, de a-i prețui cum se cuvine pe antecesori, de a trăi în prezent și de a pregăti generațiile viitoare. Dacă vor înțelege și decidenții politici toate acestea, atunci nimic nu este pierdut, nici dintre flori, nici dintre stele și, mai ales, nici dintre oameni.
(Fragment din discursul rostit cu prilejul deschiderii anului universitar 2019-2020, la UBB, Cluj-Napoca, 30 septembrie 2019)
