* “Viața este moarte. Viața-i vis. Viața este o corvoadă perpetuă. Cum că sfinxul e o-ntrebare și piramida lui un răspuns și că amândouă la un loc sunt o ecuație, la acestea n-a gândit nimenea. Ce este viața, a întrebat sfinxul. Un raport simetric al unui finit către un infinit, răspunde piramida. Nenorocirea vieții e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău, să judeci strâmb, să umbli orbecăind prin lume pentru tine și să fii nevoit a căuta afară din tine compensațiuni pentru munca grea a viețuirii”.
***
* “Moartea, cum înțelepciunea e echilibrul gândirii, este echilibrarea existenței. Ea este înțelepciunea vieții, rezultatul final a toată munca și osteneala noastră; cine gândește des că are să moară, acela-i așa de înțelept. Dacă însă din moarte poți învăța înțelepciunea, e semn că însăși înțelepciunea și liniștea trebuie să semene morții. Liniște, somnul etern e așa de scurtă adormirea. A putut cineva să se prindă de aripile somnului, să aibă conștiința de cum doarme? Nu. Și nici nu-l neliniștește. De ce să se teamă de moarte? Moartea e stingerea conștiinței identității numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generații pe care arborul lumii le produce cu fiecare primăvară”.
***
* “Dumnezeu e un atom, un punct matematic, punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul creațiunii întregi e un atom, punctul matematic comun de concentrațiune a tuturor puterilor lumii, punctul prin existența și pozițiunea căruia puterile sunt un organism: Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr din capul vostru fără știrea lui Dumnezeu”.
Mihai Eminescu (15 ian. 1850 – 15 iunie 1889),
“Poet nepereche”, prozator, jurnalist