Marea eroare a românilor este că, lăsându-se duși de valuri efemere, pun prea mare preț pe politică, atât de înșelătoare, și pe oamenii politici, atât de înșelători și ei, în detrimentul bunei administrații. Un exemplu extrem de elocvent l-am avut cu toții, cu prilejul celei de-a treia moțiuni de cenzură pentru destituirea Guvernului Dăncilă, care a fost mai mult un simulacru de ochii lumii. Este, ceea ce înseamnă că una se vorbește și alta se înfăptuiește. Faptul denotă trista realitate că am învățat să apreciem mai mult vorbele decât faptele. Că de trei decenii o ținem tot așa o demonstrează fundătura în care suntem astăzi, atât din punct de vedere a situației politice, cât și a celei economice și administrativ gospodărești.

Mai face lumea politică, pretutindeni, dar noi prea o ținem de dimineața până noaptea, pentru ca a doua zi să o luăm de la capăt, spre deliciul gurilor cască și al oportuniștilor. Rezultatul este ceea ce se vede: sărăcie și mizerie, vraiște peste tot, pentru că, vorbele goale nu umplu nici paharul și nici hambarul.

Așa cum am observat cu toții, în țară este secetă din toate punctele de vedere. Pe plan politic, cu toată sfătoșenia noastră, nu reușim să construim un guvern de competenți adevărați, capabil să scoată țara din nesfârșita criză. Pe plan social-economic toate sunt vraiște, pentru că de aceste sectoare nu are nimeni timp să se ocupe. Prin fenomenele meteorologice atipice care ne-au bântuit, cu vijelii, ploi torențiale și inundații, la scara întregii țări, românii au fost puși la grea încercare, au plătit cu vieți omenești, cu imense pierderi materiale, au rămas fără acoperiș deasupra capului, dar nimeni nu le are baiul. Și pentru că noi, românii, trăim îndeobște din agricultură, datorită calamităților și indiferenței celor de la putere, dar și a celorlalți, perspectiva a ceea ce vom pune pe masă până la recolta anului viitor este cam sumbră. Dar cui îi pasă. Rostul politicienilor, găzduiți cu atâta generozitate la posturile noastre de televiziune, este, încă de pe acum, să promoveze, cu ocazia alegerilor care vor urma, propriii candidați la cele mai înalte funcții, cunoscând faptul că de succesul lor va depinde viitorul și bunăstarea lor, dar numai a lor.

În rest, poate să tune și să fulgere, poate tăbărî oricine peste noi și nu-i interesează.

Problema agrară constituie doar o parte al unui întreg, pentru că ea nu este singura care atârnă de gâtul României și al românilor, amplificând starea noastră de subdezvoltare sau de proastă dezvoltare. Turismul, purtătorul de imagine al unei țări, constituie un al doilea indiciu al modului dezastruos cum decurg lucrurile la noi. Îndeletnicirea care pe multe popoare le-a făcut bogate trece, la noi, printr-o criză de proporții, fiind incapabilă să se adapteze la exigențele economiei de piață. Iată încă o dovadă că doar politicul se mișcă la noi, face față, în vorbe, dezvoltării și modernizării societății românești, iar pedalând cu insistență, doar în această direcție, nu vom reuși să culegem decât vânt și furtună.

Lecția dură ne-a fost oferită chiar în minivacanța lunii mai, când românii au părăsit “in corpore” propria țară, îndreptându-se în convoaie spre alte destinații turistice, pentru petrecerea timpului liber. De ce? Pentru că, acolo, chiar și la bulgari, românii noștri se simt mai bine serviți și tratați și, ceea ce este important, pot alege între distracție și odihnă, pentru că aceștia nu le au pe toate la grămadă.

Ce-i pe la noi pe litoral sau pe la munte s-a putut vedea bine din reportajele transmise de televiziune în acele zile. Sindromul Vama Veche și 2 Mai, caracterizat prin exprimare zgomotoasă și dezordine, stări comportamentale ale tineretului ce au la bază primitivismul, s-a extins aproape în toată țara. Multiplicată la scară națională, această stare explozivă, izvorâtă dintr-o gravă lacună educațională, creează imaginea unui popor care nu prea le are cu ale civilizației, stare de spirit ce determină exodul către alte zări al celor care nu vor să-și rateze odihna sau distracția.

Toate aceste greșeli care se perpetuează de atâta vreme și pe care cei de la putere amână să le rezolve, compromițând astfel ținta noastră europeană, costă. După socotelile imediate ale unor specialiști, cei 16.000 de români care au petrecut mini sejurul pe litoralul bulgăresc au lăsat în seifurile operatorilor turistici din țara vecină cel puțin 4,3 milioane de euro, la care putem adăuga încă alte multe milioane pe la turci, croați, unguri sau mai departe.

Este greu de înțeles ce alte semnale mai convingătoare așteaptă guvernanții noștri, pentru a înțelege că a sosit momentul să facă mai puțină politică sterilă pentru a se ocupa și de treburile țării. Pentru că, după ce, din motive similare, ne-am văzut secătuiți de forța de muncă valoroasă, urmează să devenim, ca destinație, groapa de gunoi a continentului, pe lângă care toată lumea se grăbește să treacă, după ce a aruncat ceea ce-i prisosește.

Grava problemă a României, care de altfel se regăsește, într-o măsură mai mare sau mai mică, în fiecare județ, oraș sau comună este cea a lipsei de gospodărire a teritoriului sub toate aspectele. Chiar și românii, mai ales cei umblați prin alte țări, iar din aceștia avem din ce în ce mai mulți, s-au săturat de proasta gospodărire care face casă foarte bună cu mitocănia, de lipsa autostrăzilor, de drumurile proaste și nesemnalizate corespunzător, de mizeria de pe străzi sau de la locurile de agrement, încât să le respingă, darmite când este vorba de un străin. Întreaga țară se află încă mult sub stas-urile Uniunii Europene, motiv pentru care este tratată ca atare.

Pentru redresarea situației nu există alternativă decât mutarea centrului de greutate de pe politic pe administrativ-gospodăresc. Oare când vom avea dezbateri de anvergură în mass-media, pe teme ale înfrumusețării și salubrizării orașelor și satelor noastre, ale îmbunătățirii stării comportamentale și ale climatului de viață, renunțând la discuțiile sterile și pătimașe despre personaje efemere, care astăzi sunt și mâine nu?

Există totuși unele județe, dar și orașe importante, care se pare că au început să acționeze în această direcție, iar faptul acesta se vede pe stradă și locurile publice, prin grija deosebită a oficialităților, pentru curățenia și aspectul lor. Maramureșul și Satu-Mare, județe recent vizitate, dar și Clujul, par a fi câteva din acestea, ceea ce le face mult mai atractive din punct de vedere turistic. Iată că se poate, și fără murdărie, și fără manele, chiar și în România postdecembristă, dar care este astăzi membră cu drepturi depline în UE. Destinații ca Cimitirul Vesel de la Săpânța, Complexul de mânăstiri Bârsana, suita de biserici din lemn, peisajul maramureșean au avut mare căutare zilele acestea din partea multor turiști străini. De altfel, în satele maramureșene, turismul rural, unde oamenii găsesc odihnă și liniște, este foarte bine pus la punct.

Noi, mureșenii, și mai ales târgumureșenii, avem încă foarte multe lucruri de învățat, dar și de pus la punct. Problemele de mai bună gospodărire a teritoriului, a satelor și orașelor încă nu sunt abordate la nivelul exigențelor Uniunii Europene. Curățenia, gestionarea și selectarea deșeurilor, dar și restul componentelor mediului ambiental sunt lăsate încă de izbeliște. Ochiul este încă puternic deranjat de poluarea vizuală aflată la tot pasul, iar auzul de poluarea sonoră, care atinge, mai ales în centrul orașului, niveluri alarmante. Construindu-și centuri de ocolire, circulația în centrul civic al municipiului Bistrița, este oprită complet, transformându-l într-o oază de liniște, ceea ce-l face minunat.

Văzând cum e la alții este evident că ne dorim și noi mai binele. Apreciem că Instituția Prefectului ar trebui să apese mai puternic pe accelerație pentru ca începutul de demaraj să nu se piardă. Suflul acesta înnoitor ar trebui să cuprindă întreaga administrație a orașelor și comunelor noastre, inclusiv specialiștii serviciilor deconcentrate și forțele de ordine, care să conducă și să dirijeze întreg acest proces după normele exigențelor europene. Cu alte cuvinte, cu toții să ne debarasăm de haina ponosită a politicului, trecând la schimbarea din temelii a imaginii meleagurilor pe care trăim, făcând din România o țară a liniștii și bunelor maniere, așa cum le-ar sta bine plaiurilor noastre mioritice, într-un concert european, în care frumosul și civilizația sunt titluri de mândrie.

 

 

Lasă un răspuns