Din dorința de a evita orice neînțelegere și eventuale atacuri de rea-credință, subliniez: Ca scriitor și publicist maghiar de stânga, din România, și ca patriot român de stânga, este departe de mine intenția de a da lecții în privința loialității față de România și a patriotismului oricărei persoane, fie vorba despre lideri politici, fie vorba despre compatrioții mei de naționalitate maghiară. Dragostea sinceră față de patrie este o chestiune de conștiință a fiecăruia, așa că „sufletul, conducătorul nostru intern” este cel care determină toate acțiunile noastre de zi cu zi. De aceea este inutil să ne lăudăm permanent cu această dragoste prin fraze sonore.
Așadar, doresc să subliniez din nou pentru ca poziția mea exprimată foarte clar să nu fie înțeleasă de nimeni ca o laudă din partea mea prin mărturisirea identității mele naționale, culturale și lingvistice, și prin loialitatea și dragostea mea față de țară, deoarece este vorba, pur și simplu, despre faptul că într-o situație socială și politică delicată, într-un moment istoric dat nu sunt doar un cetățean cu o dublă identitate culturală româno-maghiară, ci din instinct, în mod spontan simt, gândesc și mă comport, sub efectul evenimentelor, de parcă aș avea o dublă identitate națională: maghiară și română.
Din această stare specifică se naște în sufletul meu empatia față de destinul poporului român, față de istoria națiunii române, datorită căreia, în acest moment încărcat cu tensiuni politice și urmând porunca conștiinței mele, nu pot să nu vorbesc. Pur și simplu nu mai pot să tac.
Așa că nu pot să mă abțin să nu vorbesc despre vizita efectuată recent de ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, la București. Nu pot să tratez cu indiferență această vizită, deoarece este, pur și simplu, de necrezut de ce a fost în stare acest lider arogant al diplomației ungare, care se crede un reprezentant al puterii imperiale. Péter Szijjártó a venit la București fără nicio rușine și nici prin gând nu i-a trecut să atenueze într-un fel, ca un politician european, acea incalificabilă defăimare a demnității națiunii române, săvârșită de domnia sa prin a da dispoziție diplomaților Ungariei să nu participe la nicio manifestare oficială dedicată sărbătoririi centenarului Marii Uniri, înfăptuită la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918.
Un fapt mai consternant, decât atitudinea nedemnă pentru un diplomat european adoptată de ministrul ungar de externe, a fost acela că liderii Parlamentului României, președintele Camerei Depitaților, Liviu Dragnea, și președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, l-au primit, să zicem simbolic cu „pâine și sare”, pe diplomatul ungar, care se lansează în acțiuni defăimătoare la adresa României și a națiunii române.
Pe parcursul discuțiilor oficiale purtate cu ministrul ungar Péter Szijjártó, nu a fost amintit nici măcar printr-un singur cuvânt că România așteaptă din partea Guvernului Ungariei, a primului ministru Viktor Orbán și a ministrului de externe adoptarea unei poziții demne pentru un partener strategic față de națiunea română, a istoriei României, precum și respectarea celei mai mari sărbători a națiunii române, Centenarul Marii Uniri. Ministrul de externe, Teodor Meleșcanu, a procedat în numele așa-zisei „discipline de partid” – cu toate că are o mare experiență în diplomație – exact așa cum au procedat Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu. Cum pot uita acești oameni de stat de defăimarea propriei lor națiuni, acțiune ce este considerată în Europa drept scandaloasă și barbară și care a fost săvârșită cu o obrăznicie fără margini de ministrul ungar de externe. Și cu toate acestea, Péter Szijjártó a fost primit de liderii Parlamentului României ca un prieten al țării noastre, doar că nu l-au strâns în brațe. Acest tip de comportament nu dovedește înțelepciunea unui om de stat, nu înseamnă toleranță politică și diplomatică, ci este o supunere, ceea ce este nedemn pentru liderii politici responsabili, cu alte cuvinte: este un compromis la umilirea națiunii!
Actualii lideri responsabili ai țării noastre ar fi avut obligația de a pune capăt, cu prilejul vizitei ministrului ungar de externe, pentru ca premierul Viktor Orbán și colegii săi să nu mai întreprindă acțiuni anticonstituționale pe teritoriul României, campanii de propagandă, prin care este atacată țara noastră. Ar fi trebuit adus la cunoștința diplomatului ungar și faptul că în cadrul Uniunii Europene există un for internațional la care România ar fi putut să se adreseze în legătură cu toate aceste acțiuni antiromânești, dar România nu s-a folosit de această posibilitate și așteaptă cu răbdare schimbarea poziției părții ungare. Liderii țării noastre nu au fost în stare să-i aducă la cunoștință ministrului ungar de externe faptul că în opinia lor este profund jignitor că în Anul Centenar premierul Viktor Orbán l-a trimis pe comisarul guvernamental pentru autonomie, Katalin Szili, pentru ca aceasta să îi ajute pe liderii celor trei partide maghiare din România de a încheia o înțelegere pentru revendicarea unitară a autonomiei teritoriale pe criterii etnice, interzisă de Constituția României. Nu a fost înscris pe agenda discuțiilor nici faptul că grupurile iredentiste din Ungaria au organizat recent un protest împotriva țării noastre în fața Ambasadei României la Budapesta.
Pentru toate acestea vor răspunde în fața Istoriei atât Liviu Dragnea, cât și Călin Popescu-Tăriceanu, și, desigur, Teodor Meleșcanu. Să nu mă înțelegeți greșit! Nici eu și nici cei care sunt de acord cu mine nu vrem un conflict interminabil, nu vrem să declanșăm un război între România și Ungaria. Toți cetățenii români cu bun simț se bucură, dacă este pace și înțelegere între țările noastre, și dacă cooperarea economică româno-ungară înregistrează succese tot mai mari.
Dar despre ce fel de „respect reciproc” a vorbit ministrul ungar de externe la discuțiile de la București, în condițiile în care el personal și Guvernul condus de el se raportează față de România, față de cel mai important eveniment istoric al României, Marea Unire, cu cea mai mare lipsă de respect, cu o aroganță incalificabilă.
Domnule Liviu Dragnea! Domnule Călin Popescu- Tăriceanu! Domnule Teodor Meleșcanu! Nu mi-o luați în nume de rău, dacă vă rog pe dumneavoastră să acordați puțin timp pentru a viziona o emisiune politică condusă de Rareș Bogdan, care a fost difuzată pe canalul de televiziune Realitatea, în seara zilei de 7 februarie, și care s-a încheiat la ora unu noaptea. Sau, dacă vă rog să acordați puțin timp pentru citirea articolelor publicate în paginile cotidianului „Cuvântul Liber”, de excepționalul poet și publicist din Târgu-Mureș, Lazăr Lădariu. Atât din respectiva emisiune, cât și din articolele amintite, veți fi informați despre opinia poporului român cu privire la acțiunile dumneavoastră, precum și despre ultimele discuții oficiale purtate cu ministrul ungar de externe, la București. Rareș Bogdan și Lazăr Lădariu sunt adevărați patrioți, demn de respect. Ei luptă pentru apărarea drepturilor fundamentale ale țării, ale națiunii române și ale tuturor cetățenilor României, luptă față de cei care încalcă drepturile altora, față de șoviniștii maghiari și români.