Un tânăr a făcut o călătorie undeva în centrul Indiei. Pentru a ajunge la destinație, s-a urcat într-un autobuz foarte vechi, cum erau de altfel cam toate în acea zonă. Așa cum se întâmpla de obicei, în lumea a treia, autobuzul era ticsit de oameni care au ocupat nu numai locurile de pe scaune, ci și culoarul. Pe scaunele de lemn, pe lângă călători, erau îngrămădite și tot felul de bagaje, de la lucruri neînsemnate, până la piese de mobilier și chiar animale. Pe scaunul din apropierea tânărului s-a așezat un om mai în vârstă, care părea foarte obosit. După ce și-a îndesat geanta pe care o avea în locul de bagaje aflat chiar deasupra capului său, s-a așezat cu mare grijă pe scaun și a ațipit. Din când în când, bătrânul tresărea și imediat își ridica privirea ca să verifice dacă geanta era la locul ei. După mai multe ore de mers, la un moment dat, când bătrânul și-a ridicat privirea, bagajul nu mai era. Pe fața acestuia a apărut o expresie de adâncă revoltă. Stăpânindu-și mânia, bietul om i-a anunțat pe toți că a fost jefuit. Pentru că nimeni nu s-a alarmat, bătrânul a zâmbit de situația în care a ajuns și s-a așezat pe scaun relaxat total. În numai câteva minute a fost cuprins de un somn adânc. Nemaiavând lucrurile care îi cauzaseră o grijă continuă, bătrânul a putut să adoarmă liniștit.
