Părintele Ilarion Felea s-a născut la data de 21 martie 1903, în Valea Brad, jud. Hunedoara.
După ce își definitivează studiile secundare la liceele „Avram Iancu" din Brad și „Moise Nicoară" din Arad, urmează cursurile Academiei Teologice „Andreiane" din Sibiu, între anii 1922-1926.
În 1929 este și absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.
În 1939 devine doctor în teologie la Facultatea de Teologie din București.
Misiunea preoțească și-o începe în localitatea Valea Brad între anii 1927 - 1930, apoi la Arad - Sega între anii 1930 - 1939, apoi la Catedrala din Arad între anii 1939 - 1958, timp în care este și profesor de Dogmatică și Apologetică la Academia din Cluj între anii 1937 - 1938 și apoi la cea din Arad între anii 1938 - 1948.
Ca și mulți alții a fost și părintele Ilarion luat în colimatorul autorităților comuniste ale vremii. Astfel este arestat în mai multe etape: 1949 - 1950, 1958 - 1961, fiind condamnat la 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire împotriva ordinei sociale" și 20 de ani de temniță grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare și a mișcării revoluționare". Părintele Ilarion este unul dintre cei care și-au găsit sfârșitul în temnița de la Aiud în 18 septembrie 1961.
Referitor la acest moment avem următoarea mărturie apărută în Revista teologică a vremii „Telegraful Român": „Era prin anii 1960 - 1961, în celularul de la Aiud. Într-o zi se anunță prin formele de mass-media din pușcărie, morse la perete și calorifer: A murit Părintele Ilarion Felea.
Cine nu-l cunoștea pe Părintele Felea la Aiud? Toți știam … A fost un predicator de performanță la Catedrala din Arad… La Academia Teologică, catedra lui se transformase în amvon… Fizic era o figură impunătoare de bărbat, era generos și comunicativ, de aceea era simpatizat de toți.
În Aiud și celelalte închisori era cunoscut pentru expunerile și textele biblice pe care le transmitea pe banda minții mai ales celor tineri… N-a fost bătrân, dar a murit pentru că nu i s-a dat asistență medicală…
Aflând vestea mutării sale la Domnul, am stat de veghe două seri, până l-au dus la groapa «La trei plopi», cimitirul deținuților politici. Cât timp îl duceau spre groapă, toți cei 5.000 de prizonieri politici de la Aiud, asistați de cei 400 de preoți ortodocși se rugau după rânduială, totul desfășurându-se sub pătură.
…La poarta principală se petrecea scena cea mai sinistră: venea ofițerul de serviciu cu o bară ascuțită de fier și o înfigea în inima mortului să se convingă «stăpânirea» de moartea omului.
După ce era aruncat în pământ la cap i se punea un stâlp de lemn pe care se bătea o tinichea cu numărul matricol din dosarul deținutului. După codurile comuniste atât mai rămânea din viața omului ".
Cu toate acestea, Părintele Ilarion s-a remarcat printr-o activitate scriitoricească deosebită, printre scrierile sale amintim: „Convertirea creștină", „Critica ereziei baptiste", „Dumnezeu și sufletul în poezia română contemporană", „Pocăința. Studiu de documentare teologică și psihologică", „Teologie și preoție", „Paisie și paisianismul ", „Catehism creștin ortodox", „Duhul adevărului. Predici", „Sfintele Taine", „Mântuirea", „Religia culturii ".
Una dintre lucrările de referință ale părintelui, carte pe care v-o recomand cu toată căldura este „Religia iubirii".
A mai scris și câteva broșuri de apărare a credinței, apărute la Arad în 1933, precum și sute de articole și predici în diferite reviste de specialitate de la Arad, Sibiu, Timișoara.
Închei această expunere cu cuvintele celui care ne-a mărturisit din temnița Aiudului: „Când se încheia prohodul cu cuvintele Amin! - se mai auzeau morsele la perete și calorifer:
- Dumnezeu să-l ierte, în veci să fie pomenirea lui!"
