1. Toxiinfecția alimentară cu salmonele - incubația:12 - 48 de ore.
Debutul este brusc și brutal, cu stare de rău general, astenie extremă, cefalee, amețeli, frisoane, greață, vărsături, colici abdominale. Tegumentul este palid și transpirat. Febra crește la 39 grade Celsius. Diareea se manifestă prin scaune mucoase, cantitativ bogate, apoase, galben-verzui, cu mucozități și adesea cu striuri de sânge. În funcție de pierderile apoase (vărsături, diaree), apar semne de deshidratare: ochi înfundați în orbite, facies palid, tegumente și mucoase flasce, hipotone.
Complicații: pielonefrite, flebite, aritmii, colecistite, infecții superioare cu germeni piogeni.
2. Toxiinfecția stafilococică - una dintre cele mai comune în practică, este determinată de ingerarea de enterotoxină stafilococică preformată în alimentele consumate. Deoarece adesea are o durată scurtă, nu este înregistrată decât în cazul unor izbucniri epidemice.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe date epidemiologice și date clinice, în care sunt caracteristice bruschețea și intensitatea apariției tulburărilor gastrointestinale, manifestate la scurt timp după consumarea unui alimentdubios. Examenul bacteriologic constă în efectuarea de culturi din alimentul incriminat, din voma și din fecalele bolnavului.
Diagnosticul diferențial se face cu: intoxicații cu substanțe minerale sau vegetale, dizenterie, febra tifoidă, gripa (poate să fie cu un debut pseudo-gripal manifestat prin fenomene gastrodigestive), holera, hepatita virală, apendicita acută, peritonita, sarcina extrauterină (cu fenomene digestive) și altele.
Tratament
Tratamentul toxiinfecțiilor alimentare trebuie individualizat, variind în funcție de forma clinică, și anume: medicații simptomatice, iar în formele severe, o terapie intensivă.
În formele ușoare și medii, tratamentul constă în repaus, dietă și medicație simptomatică. Dieta este hidrică în prima zi, urmată apoi de introducerea treptată de alimente binetolerate (orez, făinoase, brânzeturi, supe de carne, carne). Medicațiile simptomatice urmăresc calmarea vărsăturilor (Emetiral, Osteron, Emetostop), calmarea colicilor intestinale cu picături de beladonă sau spasmolitice de sinteză (Metoclopramid, Papaverină, Lizadon) și comprese calde pe abdomen.
În formele severe, aplicarea tratamentului are un caracter de extremă urgență. Terapia patogenetică primează asupra terapiei etiologice.
Antibioticele nu sunt indicate în toxiinfecțiile alimentare, ca excepție fiind admise numai pentru cazurile în care se bănuiește o invazie sanguină și fenomene sistemice, recurgându-se la aminopeniciline, fluorochinone. Utilizarea antibioticelor prezintă dezavantaje importante, legate de dismicrobismul intestinal (distrugerea florei microbiene saprofite intestinale) pe care îl creează, precum și de toleranța lor locală și generală.
Efectul cel mai neplăcut este că prelungesc durata stării de excreție a salmonelelor, care determină toxiinfecția.
Tratamentul formelor severe cu șoc endotoxinic - 1) umplerea patului vascular (soluție NaCl 9 gr/1000, glucoză, soluție Ringer (ser fiziologic), Dextran 40%, plasmă; 2) corticoizi intravenos; 3) substanțe vasoactive (izoprenalină); 4) soluții de clorură de potasiu, calciu;5) monitorizarea pacientului.
Antibioticele sunt indicate în caz de bacil Escherichia coli și salmonele la pacienți imunodeprimați.
