Cu toate că nu sunt de la Dumnezeu, ci de la duhurile necurate, de la om și de la lume, Dumnezeu permite ispitele, ele fiindu-ne de folos din mai multe pricini, și anume: ispitele sunt școala smereniei, deoarece pun la încercare puterea, mândria, răbdarea și neputința noastră. Oricât ar fi de supărătoare, ispitele ne înțelepțesc și ne învață să nu ne trufim, cu virtuți pe care nu le avem fără ajutorul dumnezeiescului har.
Într-o zi, veni la preotul său un credincios, care i se plânse astfel:
- Părinte, ce să fac pentru a scăpa de ispitele care mi se așează în cale sau mă împresoară?
Preotul se duse în bucătărie, luă un vas, îl umplu cu apă și zise:
- Ia acest vas plin cu apă, mergi cu el până acasă și vino înapoi, fără să verși vreo picătură din el și apoi vom sta de vorbă.
Omul luă vasul și plecă. Ca să nu verse nicio picătură de apă din vas, el merse toată vremea cu ochii țintă la el. Când se întoarse îi spuse preotului că a făcut precum i-a spus. Preotul îl întrebă:
- Cât ai mers spune-mi ce-ai văzut în jurul tău?
- N-am văzut decât apa din vas.
- Păi de ce numai apa din vas?
- Deoarece am vrut să nu vărs nicio picătură din vas; dacă mă uitam prin jur, vărsăm din apă.
- Ei, vezi că singur te-ai lămurit? Așa este și în viață. Ca să nu vezi ispitele din jurul tău și să nu verși din apa curată a sufletului tău, trebuie să te uiți tot timpul numai la Dumnezeu, numai la Biserica Sa, numai la Evanghelie. Și omul înțelese cum să-și păstreze sufletul curat.
„Din toate părțile, spune Sfântul Nicodim Aghioritul, aruncă satana săgețile ispitelor asupra noastră, căutând să ne rănească prin păcate și să ne tragă la pierzare. Noi, însă, suntem datori să ne mărturisim toate cugetele cele rele la duhovnic și să alungăm de la noi ispitele diavolului cu rugăciunea, cu postul, cu smerenia, cu păzirea minții și cu citirea cărților sfinte. Iar dacă, totuși, săgețile ispitelor nu se îndepărtează de la noi, este semn că rădăcinile patimilor sunt vii în mintea noastră. Este semn că încă nu ne-am spovedit curat gândurile și a odrăslit păcatul în noi. În acest caz, este nevoie de mai fierbinte rugăciune, cu lacrimi și post, până nu pune păcatul stăpânire pe noi".
