Utilizarea neologismelor în comunicare creează unele dificultăți, mai ales când sunt în relații paronimice. Atunci e bine să ne controlăm exprimarea pentru a nu înlocui un termen cu altul și pentru a asigura acuratețe, în comunicare.

Îmi propun să prezint sensurile unor neologisme, care sub aspectul relației dintre formă și sens se încadrează în categoria paronimelor.

Întâlnim astfel exprimarea: „Sora mea s-a însănătoșit prin medicamentul adjuvant prescris de doctor…” (adjuvant – medicament secundar care se asociază cu un alt medicament) (din fr. adjuvant). Am fi greșit dacă am fi folosit cuvântul adjutant (ofițer pe lângă comandantul unei unități militare).

În exemplul: Aparatul de uz casnic recomandat de vânzător s-a dovedit că este fiabil (care prezintă siguranță în utilizare – neologism împrumutat din limba franceză). Dacă menționam caracteristica exprimată de adjectivul friabil(-ă) am fi desemnat un obiect care se sfarmă (se sparge) ușor.

Neologismul patronim are sensul de nume de familie (pater – tatăl, nomen – nume), dar patronit înseamnă o sulfură pe bază de vadaniu (chimie).

Verbul a reflua cu referire la ape (lichide) semnifică fenomenul de revărsare (înapoi) de revenire a apelor (din fr. refluer).

Cuvântul reflux poate fi în legătură semantică cu verbul reflua, fiind un neologism, cu o mai mare circulație în geografia fizică.

A refula, verb folosit ca reflexiv, semnifică acțiunea de înăbușire a conștientului în subconștient, ceea ce ar însemna „simt, dar nu mă manifest”, adică „țin în mine,… e durerea mea… alții nu mă vor înțelege.” E nevoie de autoanaliză de împăcare cu starea creată: Literatura oferă multe exemple și poate (sigur!) că viața oferă și mai multe. Atunci personajele din Creanga de aur de M. Sadoveanu trăiesc o apropiere pur spirituală care nu contravine jurămintelor sfinte… E bine ca pentru acest proces care se petrece „înăuntrul” nostru să folosim neologismul reflecție și nu reflexie (fenomen de răsfrângere a unei raze luminoase sau sonore atunci când aceasta întâlnește o suprafață lucioasă).

În discuțiile mele din autobuz (și nu sunt puține!), o cunoștință veche, deosebit de comunicativă, mi-a prezentat o prietenă „persoană stilizată”. Eu am acceptat formularea, cu toate că mi-am dat seama că îmi vorbește despre o persoană stilată (cu o comportare elegantă, manierată), iar termenul stilizat ar fi fost potrivit pentru un text definitivat din punctul de vedere al stilului sau chiar un text prelucrat într-o formă personală (cf. verbul din limba franceză: styliser).

Unele nuanțe în exprimare sunt motivate de folosirea sufixului neologic -bil: impresionabil -ă, adj. cu sensul de care se impresionează repede, fiind emotiv, sensibil (fr. impressionable) spre deosebire de impresionant, însemnând care lasă o puternică impresie, emoționant (din. fr. impressionant).

Emoționantă pentru mine este și venirea toamnei… nu de alta dar: „Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, / că o să-mi crească aripi ascuțite până la nori, / că ai să te ascunzi într-un ochi străin, / și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.” (Nichita Stănescu).

 

Lasă un răspuns