„După cum ne-a dat Dumnezeu vederea, ca să cunoaștem cele ce se văd: ce e alb și ce e negru, așa ne-a dat judecată, ca să deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta, despărțindu-ne de judecată, naște plăcerea și nu îngăduie sufletului să se mântuiască sau să se unească cu Dumnezeu. Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulțumit, fără cuviință, și fără înfrânare. Căci ești dator să ții trupul în viață, însă fără niciun gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu ură, cu mândrie și cu poftă. E păcat a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește, când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu".
Sf. ANTONIE CEL MARE,
„FILOCALIA", vol. I, pag. 14
***
„Când închizi ușile cămării tale, și ești singur, cunoaște că este cu tine Îngerul rânduit de Dumnezeu fiecărui om. Elinii îl numesc Demonul propriu. Acesta, fiind neadormit și neputând fi înșelat, este pururea cu tine, toate văzându-le, fără să fie împiedecat de întunerec. Dar cu el este Dumnezeu, cel ce se află pretutindeni. Cel ce e mai mare ca toți, căci nu este vreun loc sau vreo materie în care nu este Dumnezeu, precum Cel ce e mai mare ca toți și pe toți îi cuprinde în mâna sa. Dacă ostașii păstrează credința Cezarului, fiindcă le dă hrană, cu cât mai vârtos suntem datori noi a ne sili să mulțumim neîncetat, cu nefăcute guri, și să plăcem lui Dumnezeu, celui ce toate le-a făcut pentru om? Recunoștința către Dumnezeu și viețuirea cea bună sunt roada omului care place lui Dumnezeu".
Ibidem, pag. 15
***
„Precum roadele pământului nu se coc într-un ceas, ci după vreme și ploi, și îngrijire, așa și roadele oamenilor se fac minunate prin nevoință, prin luare aminte, prin stăruință de vreme îndelungată, prin înfrânare și răbdare. Iar dacă făcând aceasta îți vei părea vreodată evlavios, nu-ți crede ție, câtă vreme ești în trup, ci socotește că nimic din ale tale nu e plăcut înaintea lui Dumnezeu. Căci să știi că nu e ușor omului să păzească nepăcătuirea până la sfârșit. Nimic nu cinstesc oamenii mai mult decât cuvântul dat și respectat, lui Dumnezeu și oamenilor".
Ibidem
P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați, că nu știți nici ziua, nici ceasul... " și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
