„Fraților! Să nu urmăm celor răi care nesocotesc conștiința care este glasul lui Dumnezeu în om. Să urmăm sfinților, care n-au ascultat de păcat până la moarte, și au ascultat de sfânta lor conștiință și au moștenit împărăția cerească. Conștiința este sfântă, pentru că prin ea grăiește Dumnezeu. Dar ne poate deveni pârâș (martor) când n-o ascultăm. În conștiință se arată că omul nu e despărțit de Dumnezeu, ci unit prin fire cu El. Când nu mai aude glasul conștiinței, nu mai aude nici pe Dumnezeu. Cine ascultă întru totul de conștiință, ascultă numai de dumnezeu, făcând numai binele. Iar prin aceasta devine sfânt".
Sfântul ISAIA PUSTNICUL,
„FILOCALIA" vol. XII, pag. 61
„În toate faptele tale să-ți fie lăudată smerita cugetare fiindcă în ea se arată o mare delicatețe. Ea este o mare noblețe în relație cu alții, pe când mândria este o bădărănie. De aceea Dumnezeu iubește mai ales lucrul făcut în ascuns, neștiut de alții, lucrul prin care nu căutăm să ne impunem. Orice cuvânt spui altuia, să cugeți să fie aprobat de judecata lui Dumnezeu. Caută să te conformezi prin conștiință judecății Lui. Dar, în general, Dumnezeu nu judecă, ci iartă, sau așteaptă pe om să se îndrepte. Din smerenie se arată că ai înțeles toate cuvintele sfintei scripturi.
Ibidem, pag. 69
„Să știți, fraților, că există și o înțelepciune drăcească. Este aceea care caută toate argumentele ca să demonstreze că nu există Dumnezeu sau să-și justifice mândria și patimile egoiste. Dar această „înțelepciune", numită și „cunoștință falsă", sau gnoză panteistă mai degrabă, întunecă pe cel care o practică în toate, lipsind de cel care o practică și toate de sens. Cel ce crede că e stăpân pe sine, nelăsându-se stăpânit de Dumnezeu, e de fapt sub stăpânirea mândriei, mândrie, care este o patimă susținută de diavolul din el. Numai în Dumnezeu omul este el însuși, căci nu se închide în sine, ci rămâne în legătură cu Dumnezeu, care l-a făcut, și în armonie cu toate".
Ibidem, pag. 70
„COMORI FILOCALICE" vol. II
P.S. Nu uitați de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI, CĂ NU ȘTIȚI NICI ZIUA NICI CEASUL" și „CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
