,,Ce-a fost a fost, ce este e

Şi va mai fi ce se cuvine

Nu te-ntreba să ştii de ce

Că n-ai să afli şi nici nu-i bine…”

Trecutul, ca parte a vieţii noastre, este ca o carte, ale cărei pagini simţim nevoia să le răsfoim din când în când…

Fiecare pagină este un crâmpei din viaţa noastră, dar acest ,,crâmpei” poate însuma nu numai zile sau luni, ci chiar ani întregi.

Răsfoind filele cărţii timpului, intrăm în lumea amintirilor, univers în care adesea căutăm şi chiar găsim un refugiu. După cum remarca cineva, lumea amintirilor este ,,raiul din care nu ne izgoneşte nimeni”. Regăsim în acest ,,univers” atât bucuriile şi împlinirile trăite de-a lungul anilor, dar şi încercările, grijile sau neîmplinirile noastre.

Destinul fiecăruia dintre noi a fost însoţit de acea candelă nevăzută, a cărei flacără a fost mereu alimentată de o însufleţitoare dorinţă de a realiza lucruri frumoase, de a ne îndeplini misiunea pentru care ne-am pregătit, transmiţând multor generaţii de elevi tot ceea ce a fost valoros în acumulările noastre pe parcursul anilor. Pe lângă cunoştinţele transmise multor generaţii de elevi, noi le-am insuflat acestora multă dragoste şi le-am format deprinderile necesare modelării personalităţii lor.

După mai mulţi ani de viaţă, la o vârstă, la care ne facem tot mai puţine planuri de viitor, simţim parcă mai mult nevoia de refugiu în trecut.

Împlinirile profesionale, alături de cele familiale, ne-au oferit multe satisfacţii şi bucurii, care ne-au alimentat dorinţa de a merge mai departe, dar acum toate acestea se află în sfera trecutului pe care, din când în când, încercăm să-l evocăm şi în care ne regăsim. Încercăm, cu fiecare zi, să ne încărcăm cu câte un strop de speranţă, să ne bucurăm de fiecare răsărit de soare şi, la fiecare apus, rămâne aprinsă în suflete flacăra speranţei că vom avea şansa de a ne bucura de un nou răsărit…

Dragi colege şi colegi, întâlnirile noastre ne oferă prilejul evocării frumoşilor ani petrecuţi împreună. Ne bucurăm atât timp cât aceste întâlniri sunt posibile, dar va veni şi timpul când vom trimite doar gândurile, însoţite de nostalgia firească după anii adolescenţei noastre.

Iată de ce vă invităm cu toată căldura să participaţi la întâlnirea noastră ce va avea loc sâmbătă, 9 iulie 2016, ora 10, în localul fostei noastre Şcoli Pedagogice (Gimnaziul ,,Augustin Maior” – Reghin).

Vă aşteptăm cu drag şi rămâne vie speranţa unor întâlniri viitoare, dar şi a menţinerii unor legături între noi pe căile posibile.

Lasă un răspuns