Starea de moleşeală şi nesfârşită reverie a miniştrilor din subordine l-au scos, în cele din urmă, pe dl Cioloş din calmul său franco-român, încât premierul, supărat pe lume şi pe viaţă, a pus mâna pe microfon şi s-a înfăţişat naţiei, explicând ce şi cum: e adevărat că tehnocraţii n-au prea făcut mare brânză de când gestionează (vorba vine) ţara, dar, în mare parte, vina aparţine fostelor guvernări, care au lăsat, ca de obicei, „greaua moştenire": Guvernul este acuzat de foarte multe lucruri care (…) ţin de ineficienţa activităţii Guvernului precedent sau a guvernelor precedente, probleme pe care acest Guvern le-a moştenit şi pe care a trebuit să le rezolve de urgenţă.
Totuşi - a precizat dl Cioloş - şi presa asta, prea îi cântă, prea îi critică, prea stă cu tunurile pe ei, acuzându-i de fel de fel de lucruri necurate. Hai să nu exagerăm, a lăsat să se înţeleagă premierul (şi îi dăm dreptate) - au făcut şi tehnocraţii lucruri bune. Uite, de pildă, numai conducerea de la ape şi păduri de câte ori s-a urcat în elicopter şi a survolat teritoriul naţional, să vadă cum ne înconjoară mediul înconjurător şi dacă a mai rămas ceva de defrişat prin codri şi zăvoaie. Ca să nu mai vorbim că Guvernul a modificat, cât ai zice „prună", 152 de articole din Codul penal şi din ăl de procedură, de zici că era Făt-Frumos, cel care, după cum ştim din cărţile de poveşti, creştea, într-o zi, cât alţi feţi şi fete într-un an. Ce dacă modificările nu sunt chiar constituţionale şi încalcă drepturile omului? Ele, drepturile, sunt „un lux" teoretic, după cum a explicat tehnocrata de la Justiţie, încercând, apoi, să dreagă busuiocul, că de fapt n-a înţeles populaţia ce a vrut să comunice dânsa, metaforic, colateral şi subliminal. Asta-i culmea - s-a nevrozat şeful Executivului - „atacurile pe care le-am văzut în ultima perioadă la adresa Guvernului, a activităţii Guvernului - se ajunge până la a spune că acest Guvern lucrează împotriva intereselor românilor". Or, în acest punct, dl Cioloş are perfectă dreptate: cum să şi spui că acest Guvern lucrează împotriva românilor, când, de fapt, el nu prea lucrează, sau lucrează puţin spre deloc? Sau, te pomeneşti că lucrează noaptea, la lumânare?
Exasperat de atâta ură şi nedreptate, premierul a decis să-i bage pe miniştri în şedinţă, să facă bine „să prezinte situaţia pe care au găsit-o la ministere şi problemele pe care au trebuit să le rezolve, pentru că se pun în cârca actualului Guvern nerealizările guvernelor anterioare".
Urmează ca, după ce fiecare ministru va raporta ce situaţie a găsit la minister şi ce nerealizare a realizat din cele nerealizate de guvernele anterioare, dl Cioloş să ia deciziile care se impun. Deja, are în vedere o mică remaniere, fiind în vizor următorii miniştri: al Agriculturii, al Educaţiei, al Afacerilor Interne şi al Transporturilor, dar, desigur, dacă situaţia o va impune, vor fi remaniaţi şi alţii. Vorba ceea, nu-i da ministrului cât îi poate duce cârca!
O dată lucrurile stabilite şi „tema de casă" trasată, dl Cioloş s-a dus să se relaxeze puţin la vila din Neptun, dar nu înainte de a-şi trage tricoul galben, cu mâneci scurte, al Naţionalei, peste cămaşa albă, cu mâneci lungi, de înalt demnitar. Între timp, starea vremii s-a înrăutăţit. Peste ţară se abătură vijeliile, intemperiile şi fenomenele meteo extreme. Întrebat dacă nu s-ar fi impus să iasă pe teren, printre sinistraţi, să pună pumnul în pieptul furtunii, premierul a zis că va face o videoconferinţă, va evalua cu experţii, va ieşi, probabil, pe facebook cu vreun comunicat. Doar n-o să se vâre pân' la brâu în puhoaie, să vină organele competente, să-l tragă cu bărcuţa, ca pe ştim noi cine din „greaua moştenire".
…Aşa că, nu ne rămâne decât să aşteptăm, cu sufletul la gură, remanierea tehnocraţilor ineficienţi cu alţi tehnocraţi, mai trainici şi mai frumoşi…
Păcat, însă, de domnul aista de la Agricultură, că dacă-l remaniază, nu mai apucă să-şi vadă visul cu ochii: cârnaţii de Pleşcoi înregistraţi la Comisia Europeană.
Of, că măcar ştiam o treabă: om fi noi săraci, ca va de noi, dar în toată Europa nu găseşti cârnaţi ca la Pleşcoi…
