Un nou ciclu electoral pune la bătaie fotoliile de primar şi de consilieri din toate comunele şi oraşele României. Alegerile locale sunt recunoscute pentru miza lor, motiv pentru care şi încrâncenarea electorală este pe măsură. Duritatea acesteia este şi mai mare în zonele cu minorităţi, avându-se în vedere dorinţa permanentă a acestora de a se impune în faţa majorităţii, alegerile constituind un moment propice, oferind multe oportunităţi pentru adjudecarea fotoliilor de la conducerea comunităţilor. Dintre acestea amintim două grave anomalii ale originalei noastre democraţii. Prima ar fi permisiunea de asociere în partide pe criterii etnice, şi a doua, la fel de nedemocratică: alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, o altă gravă abatere de la principiul reprezentativităţii civice, ca principal pilon al democraţiei autentice. Dacă prima eroare de tip iliescian o purtăm ca pe o piatră de moară de peste un sfert de secol, eliminarea celei de a doua stă în puterea de decizie a Curţii Constituţionale, de al cărei verdict întârziat şi nedrept, nu putem fi mulţumiţi. Repunerea în funcţiune a turului doi, nu constituie un moft electoral al cuiva, ci reabilitarea principiului de bază al democraţiei, acel jumătate plus unu, din voturi, fără de care ea nu poate exista.
Pentru că Târgu-Mureş este rana care ne doare cel mai mult, nu ne este indiferent acest aspect, nici care dintre cei şase înscrişi în cursa electorală va accede la fotoliul de primar. Dat fiind specificul acestei comunităţi mixte, care, în cele din urmă, şi-a ales ca principiu de bază existenţial buna convieţuire între români şi maghiari, este riscant, ca reprezentanţi ai societăţii civile, să lăsăm lucrurile la îndemâna politicului, indiferent de culoarea acestuia. Ca urmare, datoria noastră este să promovăm în faţa cetăţeanului pe acei candidaţi care ar putea oferi comunităţii noastre două lucruri esenţiale, şi anume: competenţă managerială şi stabilitate pentru consolidarea valorilor câştigate pe terenul bunei convieţuiri. În rest, nu ne interesează.
Aşadar, conform democraţiei pe care am implementat-o în aceşti 26 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, pentru ciclul electoral 2016-2020, pentru Primăria municipiului Târgu-Mureş şi-au depus candidatura şase cetăţeni. Unii afiliaţi politic la un partid: (Ionela Ciotlăuş - ALDE; Dan Maşca - Partidul Oamenilor Liberi; Nicolae Matei - Partidul Mişcarea Populară; Sergiu Papuc - PSD, iar alţi doi „sub acoperire", cum este cazul lui Soos Zoltan care se declară independent, dar susţinut de UDMR, PCM şi PPMT, adică de toate formaţiunile politice ale maghiarimii târgumureşene. Celălalt independent ar fi actualul primar, dr. Dorin Florea, susţinut politic de PNL. Aşadar, o paletă destul de largă de pretendenţi. Bănuim, toţi oameni valoroşi, numai că, studiind structura acestui lot observăm o gravă polaritate asimetrică. Adică, în vreme ce minoritatea maghiară, cu pondere aproape egală în populaţia municipiului, dar mult mai participativă la vot decât românii târgumureşeni, are înscris în cursa electorală pentru Primărie un singur candidat, românii în „largheţea" lor democratică, au considerat de cuviinţă să-şi trimită în bătălia electorală cinci candidaţi. Gestul este cât se poate de democratic, dar sinucigaş din punct de vedere electoral, întrucât el conţine în sinea lui o gravă eroare pragmatică. Pentru că, se ştie bine, confruntarea decurge pe voturi şi este suficient ca şi cea mai mică câtime din acestea să încline balanţa în favoarea unuia sau a altuia. Ştiţi dumneavoastră, stimaţi viitori alegători, de câte voturi mai avea nevoie candidatul UDMR din anul 2000, Fodor Imre, să câştige alegerile din primul tur? De numai 167! Salvarea noastră a venit tocmai din al doilea tur, care l-a obligat pe acesta să intre din nou în lupta electorală, pe care a pierdut-o apoi la o diferenţă de 2.723 voturi în favoarea lui Dorin Florea. Din păcate, la alegerile din 5 iunie 2016, de acest scut nu mai beneficiem. Şi nu este nevoie să fii un mare matematician ca să observi că, cu fiecare vot risipit din bazinul electoral românesc pe care aceştia şi-l adjudecă, scade şansa candidatului român, cel mai bine plasat, actualul primar, Dorin Florea, de a-şi recâştiga fotoliul pus în joc. Aceasta, tocmai din cauza unor astfel de „scurgeri" de voturi, care nu vor aduce niciun beneficiu partidelor pe care le reprezintă (în cazul unui eşec la Primăria Târgu-Mureş îi va costa enorm la alegerile din toamnă), dar vor contribui decisiv la instalarea candidatului Soos Zoltan. Să fim bine înţeleşi. Noi nu-l repudiem pe acesta, pentru simplul fapt că este maghiar, ci pentru că se face purtătorul unor mesaje extrem de periculoase pentru destinul municipiului Târgu-Mureş, şi mai ales pentru cetăţenii români ai acestei urbe. Să începi campania electorală cu sloganul „să eliberăm oraşul", gândul te duce la ceea ce-i mai rău din partea celui aflat în asentimentul celor care de mai bine de un sfert de veac n-au făcut altceva decât să propage răul, separatismul şi să inflameze relaţiile de bună convieţuire între români şi maghiar. Adică, ce putem să ne închipuim noi, altceva prin acest demers, decât intenţia domniei sale de a-i scoate pe românii târgumureşeni afară din urbe, de guler, aşa cum au făcut înaintaşii dânsului, cu secole în urmă şi de-a lungul secolelor? Iar în legătură cu aniversarea celor 400 de ani de la declararea Târgu-Mureşului ca oraş liber regesc să nu ne facem iluzii. Românii n-au avut nici o înlesnire. Soarta şi statutul lor au fost pecetluite, cu alte două secole înainte, la 1437, prin acel inuman Unio Trium Naţionum, scoţându-i complet în afara legii.
Judecând lucrurile prin prisma celor 25 de ani care s-au scurs, este dificil să înţelegem cerbicia cu care liderii minorităţii maghiare şi-au propus să intre în luptă pentru cucerirea fotoliului de primar al municipiului Târgu-Mureş. Determinarea lor este de rău augur, pur politică şi urmăreşte destabilizarea acestei zone a ţării, avându-se în vedere că şi ei au beneficiat la rândul lor în două legislaturi, prin cei doi primari din intervalul 1992-2000, dar care n-au confirmat din punct de vedere gospodăresc. Şi, ca să fim mai concreţi, amintim că în timpul legislaturii lui Fodor Imre (1996-2000), în municipiul Târgu-Mureş, plin de gropi şi de gunoaie, cu câini vagabonzi în haite, au fost demarate următoarele lucrări: asfaltarea străzilor Rodnei şi Predeal, al căror carosabil a trebuit reabilitat după un an, zugrăvirea Liceului Bolyai Frakas, a cărui tencuială s-a scorojit mai devreme de un an. De asemenea, s-au făcut lucrări de mântuială la reabilitarea Pieţei Teatrului şi la Week-end, cu scurgeri de fonduri, iar antologic este faptul că modernizarea grupului sanitar din pasajul Pieţei Teatrului a costat, pe vremea aceea, exorbitanta sumă de 800 de milioane de lei. Cam atât. Municipiul Târgu-Mureş şi-a schimbat, cu adevărat faţa abia din anul 2000, prin accederea la funcţia de primar a dr. Dorin Florea, care împreună cu echipa sa, care a inclus şi maghiari destoinici, a reuşit să dea urbei o cu totul altă înfăţişare. Oraşul a devenit, treptat, şi nu fără eforturi considerabile materiale şi umane, mai curat, mai liniştit, mai civilizat, iar lucrul acesta a fost făcut în favoarea tuturor locuitorilor, indiferent de etnia lor, ca parte a unui întreg. În consecinţă, nu este nevoie de prea multe vorbe. Lucrurile acestea se văd, se simt şi ele fac parte din beneficiul vieţii noastre. Să ne gândim numai la amploarea lucrărilor de modernizare a instalaţiilor, trotuarelor şi carosabilului străzilor care au avut loc anul trecut şi anul acesta în municipiul Târgu-Mureş. Sunt mărturii de netăgăduit ale unor serioase implicări şi preocupări calificate, administrativ - gospodăreşti, pentru ridicarea standardului de viaţă şi de confort citadin. În acest context, şi judecând lucrurile la rece, ce motive am avea,fie ca români, fie ca maghiari cu capul pe umeri, să ne hazardăm în a da „pasărea din mână pe cea de pe gard", indiferent de culoarea penajului ei?
