Sunt destul de greu de surprins şi, după cum se ştie, foarte critică, dar deschiderea Cetăţii medievale târgumureşene în modul de vineri m-a şocat chiar şi pe mine. Pe lângă faptul că, încă de la intrare, efectiv nu am recunoscut-o, culorile fiind altele, până şi la... iarbă şi tufe, flori în formă de... peşte, peisajul a fost reconstruit din temelii, păstrându-şi totuşi nealterată „patina" timpului. Mulţimea s-a înghesuit înainte de ora 19, nici eu nu am găsit un singur loc liber, nici chiar mama copilului unuia din cei mai importanţi organizatori ai evenimentului, prezentatorul Ioan Chiorean, dovadă că oamenii au venit buluc să arate că se poate şi la noi... „capitală europeană culturală"! Deci, fără nicio exagerare, modul în care arată acum Cetatea, numărul publicului, calitatea lui, demonstrează că nu există absolut nicio diferenţă între oraşul nostru şi cea mai recentă „capitală europeană" - Sibiul. Am fost de mai multe ori la festivalurile de acolo, pot să fac foarte bine comparaţia. Calitatea muzicii din filme interpretată de Filarmonica târgumureşeană condusă de maestrul Vasile Cazan, de nivel internaţional, salutul celui din Cetatea filmului - Hollywood, secvenţele proiectate din filmele cele mai cunoscute, sincron cu muzica, au urcat spectatorii pe metereze. Eu am stat foarte departe, pe o bancă de pe bulevardul Cetăţii, de unde s-a auzit perfect concertul, şi pe băncile de acolo abia mai erau locuri, directoarea Liceului de Artă, pe iarbă, jurnaliştii Lazăr Lădariu şi Ioan Husar, la porţile Cetăţii, în picioare..., recunoscând, cu toţii, că nu a fost niciodată atâta lume în Cetate.
Sâmbătă, la parada motocicletelor de pe malul Mureşului, am avut aceeaşi senzaţie, de „foame" a târgumureşenilor pentru evenimente care nu au fost la noi, la modul acesta, aşa cum cred că niciodată Primăria nu a mai „spart" drumurile din zona Spitalului, pe distanţa de două staţii de autobuz, pentru a repara şi schimba chipul oraşului.
Duminică, acţiunea organizată de Gál Sándor a umplut centrul de biciclişti, copii şi adolescenţi, lipsind cu desăvârşire... neprofesioniştii. Am constatat că nu a fost absolut niciun aşa-zis thriatlon-ist, mai ales după ce Fundaţia Comunitară a explicat clar că aceia nu se pot considera „antrenori de ciclism" acreditaţi. Tot aşa, mai departe, cei care au proiecte cu Primăria vor decide cine este şi cine nu este profesionist în domeniu, cum s-a întâmplat şi la bazinul de la Week-end, unde locuitorii Târgu-Mureşului plătitori de bilete au obţinut prioritate în faţa unor pseudo-antrenori care intimidează copiii, în public. Bine că acestor scene neplăcute li s-a pus capăt, publicul având acces dimineaţa şi la prânz, înaintea antrenamentelor, în... linişte şi intimitate perfectă. Deocamdată, Gál Sándor a dovedit că este capabil să umple centrul de biciclişti... adevăraţi, aşa că nu vedem niciun impediment ca proiectul să continue cu adulţii neprofesionişti, aşa cum el, pentru proprii copii, a dezvoltat un proiect de mare succes, care i-a întrecut pe motociclişti, de data aceasta, ca şi prezentatorul de la biciclete, mai agreabil decât cel de la motociclete. Dar cel mai bun a fost, totuşi, cel al concertului din Cetate, Ioan Chiorean...care ştie să ţină echilibrul între cele două etnii, totodată convingându-se cu propriii ochi, la bazinul olimpic, de faptul că cineva trebuia să facă ordine şi acolo...
