Într-o dimineaţă, mă sună un bun amic şi mă cheamă până la pasarela de peste Mureş, din cartierul Aleea Carpaţi. „Dar ce se întâmplă? E pe cale să se dărâme?”, îl întreb. „Nu, după ce ai scris atâtea articole în „Cuvântul liber”, a venit cineva şi a făcut ceva lucrări”, îmi răspunde amicul.

Ajuns la faţa locului, mi se arată, la intrarea tablierului metalic pietonal o mare tablă indicatoare, cu textul: „Atenţiune, cad pietre! Pericol de accident”. Mă întreb de unde ar putea cădea pietre. Observ că din vârful pilonului de susţinere a cablurilor aeriene la tiranţii de echilibrare, bucşele de echilibrare sunt toate strânse la maximum, în urma unei reparaţii făcute după accidentul din anii 1970, când s-a rupt parapetul şi au fost accidentaţi oameni în piaţa de vechituri. Atunci, s-a băgat în plus la greutatea iniţială câteva tone de tablă, profile metalice, ţeavă şi plasă de sârmă, care au îngreunat construcţia şi, cu tot echilibrul, a rămas o săgeată negativă la mijloc, adică făcea „burtă” în jos, spre râu.

Îi spun amicului că nu are de unde să cadă pietre. Poate doar ceva tencuială desprinsă sau rămăşite din cuiburile ciorilor, care s-au aşezat chiar şi în caseta tehnică, pe unde trec conducte de apă şi două cabluri electrice de medie tensiune ale fostului IREM (izolaţie de culoare roşie), iar în partea inferioară a casetei sunt plăcile de beton rezemate simplu, cu posibil acces la casetă, pentru intervenţii. Aceste plăci au fost desprinse din diferite cauze, atinse de automacara sau de basculante care, cu ocazia diferitelor lucrări, au cărat pe sub pasarelă zeci de tone de stânci pentru tălăzuire. Cei de la poarta MIF-MC au astupat, cu piatră şi pământ, o groapă mare, de unde se scosese un vechi stâlp de iluminat, însă nu au prevăzut că şi bucăţile din pasarelă aruncate acolo s-au scurs spre caseta tehnică. Acolo, anul trecut era să se producă un grav accident. Sandor baci, un pensionar pescar, mă aştepta aşezat pe bordura de sub pasarelă să îi aduc nişte scule. Atunci, din casetă, s-au prăbuşit câteva plăci, iar din golul acesteia a venit o avalanşă de pietre şi pământ. Ne-am speriat foarte tare, noroc că ne aflam la o jumătate de metru distanţă. În jurul nostru s-au adunat mai mulţi pescari din zonă, iar eu am semnalat incidentul la Administraţia Bazinală.

Dar, ceea ce s-a făcut acum, cine a efectuat reparaţia, cine a recepţionat lucrarea nu se ştie. Interesant este faptul că nimeni nu ştie a cui este pasarela, ca fond fix. Actul de proiectare a construcţiei, certificatele de calitate a materialelor, dosarul de şantier nu mai sunt de găsit! Nici Primăria, nici Apele Române, nici fostul IREM sau Aquaserv, care au instalaţii în pasarelă, nu ştiu nimic de acte.

Cei care au pus indicatorul cu pietrele care cad au făcut şi nişte apărători pe câte patru bucăţi de ţeavă, la ambele capete, ca să nu cadă pietre în capul pietonilor. Dar de unde pietre? Doar dacă le aruncă cineva de jos în sus, să învingă gravitaţia!

Închei, arătând din nou că acest mijloc fix nu are niciun stăpân! Sunt convins că, de când s-a construit, toate certificatele de calitate sunt depăşite ca termen de garanţie, la fel şi termenul de garanţie dat de proiectant, iar în cazul unui accident nu se va găsi niciun vinovat. Până acum, am scris pe această temă 11 articole în ziar. Poate, măcar în ceasul al 12-lea, se va găsi o soluţie în cazul pasarelei din Aleea Carpaţi.

P.S: Există şi varianta demolării…

Lasă un răspuns