La ceas aniversar, Mircea își face sieși daruri - și nu orice fel de daruri, ci felii de viață înveșnicite -ca să fac uz (nu abuz) de năravul său poetic, de a împodobi , adjectiva, verbaliza și adverbiza cuvintele limbii române, cea veșnic vie și în perpetuă înnoire. Felii de viață, așadar, înveșnicite în file de poveste… poetică și poetizată chiar atunci, sau mai ales atunci când lacrima arde, când sufletul doare, căci Mircea, călărind aripa visului, scrutează atent, și vede mult mai bine de sus, din curcubeul său poetic, gama străvezie a lumii și a vremurilor în permanentă pendulare.
Este Mircea Dorin Istrate un fidel observator al generațiilor care i-au populat existența, delicat iconar al satului transilvan, al chipurilor, al datinii, al vârstelor sale - de la obârșii până în veșnicie, de la icoana din casă până sub catapeteasma bisericuței uitate din deal.
Dar Mircea este și ostaș, și ostaș rămâne, de strajă Tricolorului, credinței strămoșești și icoanelor încețoșate de timp și uitare ale ctitorilor acestui neam, chipuri de vajnici domnitori ori de trudnici pălmași ai gliei, egali în fața jerfei, reverberând tumultul bătăliilor pentru țărâna însângerată a Patriei.
Este însă Mircea și… un romantic de cuceritoare prospețime, mărturisind cu mirabilă gingășie (pentru un luptător) tainice iubiri și dulci ispite.
Este Mircea un neostenit truditor întru poezie, arzându-se pe sine pentru timpul acesta și pentru cel ce va să vie.
Este Mircea un sfielnic (prea sfielnic, uneori!), un smerit hemograf - adică cel ce se scrie cu propriul său sânge - într-o vitează amețitoare, dăruindu-se până la ultima esență și trăindu-și fiece vers de parcă ar suna goarnele de alarmă ale îngerilor.
La ceas aniversar, îl încununez cu laurii mei de suflet, nu doar simțindu-mă vinovată de a-l fi aruncat în „groapa leilor", ci pentru a se înțelege, într-un final, că smerit nu înseamnă umil, după cum a fi mândru nu-i tot una cu a fi trufaș, ci, în ambele cazuri înseamnă a-ți conștientiza condiția de martor, unic, irepetabil și contributor, la universalul creației divine. A fi mândru, de fapt, că ești particulă vie a mirabilei trăiri pământene ce înalță trepte de lumină către iubire și dumnezeire.
Este Mircea Dorin Istrate UN POET.
