În evanghelia de la Matei, în cap. 13, v. 44, este vorba despre un om care lucrează pământul. Pe când întorcea el brazdele, iată că se aude un zgomot ciudat… Ce-o fi?… Se opreşte, dă plugul la o parte şi încearcă să ajungă la locul respectiv săpând cu hârleţul, cu palmele, în fine ajunge la un obiect tare… O ladă…! După alte câteva minute reuşeşte să deschidă capacul… Uimire: o comoară! O mulţime de piese de aur! Primul impuls a fost să-şi umple buzunarele… apoi s-a gândit: ţarina nu era a lui şi i-ar fi fost imposibil să mai vină şi a doua oară să facă la fel…ar fi vrut întreaga comoară… Chiar dacă şi-ar fi ticsit toate buzunarele şi ar fi luat şi în pălărie, gândul la banii rămaşi acolo nu i-ar fi dat pace toată viaţa: erau mulţi, foarte mulţi!… Apoi s-a hotărât: dacă ţarina ar fi a lui?… Ar fi cea mai buna soluţie! Şi, uitându-se în jur, ca să se asigure că nu l-a văzut nimeni, adună pământul săpat la loc, acoperi comoara şi lucră mai departe până seara…

A doua zi, a făcut toate demersurile ca să cumpere ţarina aceea. Şi a reuşit! Nu ni se spune dacă ţarina era sau nu de vânzare, sau cum a reuşit el să-l convingă pe proprietar să vândă, dar finalul e clar: a vândut tot ce avea, a făcut rost de bani şi a reuşit să cumpere ţarina şi bucuria i-a inundat viaţa.

După ce a perfectat actele de vânzare-cumpărare, omul nostru fericit a făcut… un gard de oţel în jurul locului cu pricina, ba poate un zid de beton ca să nu se apropie nimeni de comoara lui… În fiecare zi venea şi contempla minunea, ba chiar şi săruta pământul, fiind recunoscător lui Dumnezeu pentru că are o aşa comoară…

Veţi spune: nu aşa scrie în Cartea Sfântă! E adevărat, Sfânta Scriptură nu relatează nimic despre ce a făcut omul, după cumpărarea ţarinii. Dar este imposibil să crezi că venind acasă nu s-a dus direct la comoară ca s-o dezgroape şi s-o valorifice… Este imposibil să crezi că doar a marcat locul cu un lanţ sau un gard de oţel sau de beton… Ar fi fost iraţional…

Şi totuşi, aşa fac mulţi creştini după ce cumpără ţarina…

Volumul „Pelerin spre înaltul Cer”, apărut la Editura „Nico”, se găseşte la Catedrala Mare

Lasă un răspuns