Deși, noi, muritorii de rând, nu ne dăm seama, multe boli – apreciază specialiștii – au drept cauze zgomotul. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cu sediul la Geneva, numărul persoanelor care prezintă infirmități auditive provocate de zgomot este de 120 de milioane și că mai bine de jumătate din populația Europei trăiește într-un mediu ambiant atât de zgomotos, încât perturbă somnul a mai bine de o treime dintre locuitori. Mai mult. Expunerea permanentă la zgomot poate provoca patologii permanente, precum surditatea, hipertensiunea sau cardiopatia ischemică, dar poate avea un efect negativ și asupra calității muncii, mai cu seamă asupra lecturii, concentrației și memoriei, dar și asupra productivității, pentru că zgomotul obosește, enervează, agită, perturbă mișcările și reflexele.
Din păcate, România se numără printre țările care nu sunt preocupate de această problemă, a zgomotului… asurzitor. Nuntașii ne omoară duminica nervii, cu claxonatul mașinilor (inclusiv la Târgu-Mureș), muzica dată la refuz – în automobile, restaurantele din preajma blocurilor, așișderea, fără ca autoritățile să ia măsuri!
În Roma antică, zângănitul roților metalice ale carelor pe pavajul de piatră deranja într-atât, încât s-au luat măsuri de adoptare a unor legi pentru reducerea circulației; în Europa medievală circulația cailor și a altor mijloace de transport a fost interzisă în anumite orașe.
…Dar astăzi, când – în societatea modernă – zgomotul permanent al avioanelor și elicopterelor, vacarmul camioanelor grele etc., etc. – ne toacă nervii (sănătatea) zilnic, se ia vreo măsură? Personal, nu cunosc care sunt preocupările autorităților noastre în acest domeniu, întrucât au în față foarte multe alte priorități!…
Pe cine mai interesează astăzi că, în interiorul caselor, limita maximă ar trebui să fie de 30-35 dB, depășirea ei ducând la tulburări ale somnului, că, la școală, în clasă, dacă limita de 30 dB nu este respectată, elevii riscă să aibă dificultăți de comunicare? Pe nimeni! Din păcate…