După runda de discuții cu reprezentanții FMI, Comisiei europene și Băncii Mondiale, șefa misiunii FMI în România, Andreea Schaechter, anunța, printre altele – concomitent cu succesele înregistrate de România -, faptul că datoria externă a țării a crescut de trei ori. Ceea ce nu ne-a spus însă concret oficialul FMI avea să ne-o spună, cu alt prilej, Banca Națională a României, potrivit reprezentanților, căreia datoria națională a României este de 96,129 miliarde de euro, adică circa 135 de miliarde de dolari. Din această sumă 75,814 miliarde de euro, adică circa 106 miliarde de dolari, sunt scadente pe termen mediu și lung, iar restul de 20,315 miliarde de euro sunt scadente pe termen scurt.
Spre comparație, în anul de tristă amintire 1982, când Nicolae Ceaușescu a decis să înceteze luarea de noi împrumuturi și să le plătească pe cele existente, datoria externă a României era de circa 12 miliarde de dolari. Având drept efect, așa cum se știe, impunerea întregii populații la sacrificii grele privind condițiile de viață. Fostul regim a plătit acea datorie în circa 8 ani de zile.
Culmea este că noul regim – care azi a îndatorat România cu 96,129 miliarde de euro – a pornit la drum fără ca țara să aibă o datorie externă și a avut la dispoziție o rezervă valutară de peste 1,5 miliarde de dolari.
Iată de ce românii ar trebui să le pună guvernanților din ultimii 25 de ani cel puțin o întrebare: unde s-au dus miliardele de dolari (135 la număr) în condițiile implementării programelor de austeritate solicitate de guvernanții actuali?!