Înaintea turului doi al prezidențialelor, liderul PSD, Victor Ponta, era atât de sigur că va fi ales președinte încât nici nu-și închipuia că, la scurt timp după turul al doilea, problema lui și a PSD va fi cu totul alta: nu dacă va ocupa scaunul de la Cotroceni, ci dacă mandatul său de premier va continua! Si va continua (cel puțin deocamdată!), câtă vreme, grupurile parlamentare ale PSD au votat rămânerea la guvernare, urmând ca noul Cabinet Ponta, din care vor face parte PSD, UNPR, PC și PLR, să fie prezentat Parlamentului, pe 19 decembrie, cu doar două zile înainte ca Traian Băsescu să își încheie mandatul. Deputații și senatorii social-democrați au votat cu o largă majoritate pentru rămânerea la guvernare, înregistrându-se o singură abținere, din partea deputatului Miron Mitrea. Despre componența noului Cabinet Ponta vom vorbi, probabil, la timpul respectiv, asta, după ce, pe 13 decembrie, UDMR a decis în mod oficial să-și retragă miniștrii de la guvernare, iar gruparea Tăriceanu (Partidul Liberal Reformator) i se va alătura lui Ponta. Într-un fel de Guvern-Ponta IV.

Întrebarea este: ce a lăsat, până acum, în urma sa guvernarea Ponta? Mai ales că, la instalarea în funcție, Ponta declara într-un ziar central, că: „Avem împreună forța de a crea un val de schimbări – nu (doar) politice sau electorale, ci de destin. Trebuie doar să ne dăm seama de acest lucru, ca să putem face acest pas spre regenerare”. Frumos spus… În principiu, Ponta avea dreptate, când spunea că „avem forța de a crea un val al schimbărilor”, deoarece, când Ponta a ajuns premier avea un avantaj uriaș: susținerea populară.

Așadar, revenind la întrebarea de mai sus, ce a lăsat guvernarea Ponta în urma sa? Cu precizarea că, între timp, USL s-a destrămat, transformându-se în USD! Si cu un UDMR adus, la un moment dat, la guvernare pe ușa din dos! Pe scurt, am preciza următoarele: Victor Ponta a prins primele 100 de zile de guvernare, dar și următoarele, în postura de premier care încă încearcă. Nu a avut realizări notabile, dar nici eșecuri majore. Ceea ce i-a adus, însă, inițial, o pierdere (scădere) la capitolul imagine și credibilitate a fost mult mediatizata și discutata scrisoare de coabitare cu președintele Traian Băsescu, cât și, ulterior, desemnarea de către Ponta a șefilor Parchetelor, cu acceptul tacit al lui Traian Băsescu, măsuri soldate cu vii și controversate discuții în cadrul (pe atunci) USL, dar și în opinia publică. Apoi, taxele și impozitele noi. Mai ales! În urma acestor măsuri (și nu numai), mulți dintre foștii săi simpatizanți au văzut, în persoana lui Victor Ponta, omul (politicianul) dispus, înclinat să ia hotărâri de unul singur, arogant și cu… apucături, într-un fel, dictatoriale.

Sigur, Victor Ponta este conștient (ori cel puțin așa pare!) că deciziile sale au născut multe controverse și dezavuări. La un moment dat, la Antena 3, Victor Ponta declara că nu are încredere, în continuare, în președintele Traian Băsescu (acum, nici nu mai e cazul!), în ciuda vocilor care spuneau că a făcut un pact cu președintele. Apoi, în cadrul unei emisiuni a declarat că a propus-o la conducerea DNA pe Laura Codruța Kovesi pentru că partenerii europeni aveau nevoie de garanție că „USL nu a venit la putere care să pună mâna pe DNA”. Ba, mai mult, a subliniat că va mai lua decizii controversate, care nu vor fi pe placul tuturor, făcând referire la exploatarea gazelor de șist, Roșia Montană ș.a.

Oricum, ascultându-l, în numeroasele sale interviuri televizate (și nu numai), ne-a dat senzația că Victor Ponta a mestecat ca pe o gumă aceleași răspunsuri. Anume că: 1) Îl preocupă numai și numai „stabilitatea instituțională”. 2) E în consens cu „partenerii internaționali”, propunerile sale fiind agreate de către aceștia. 3) Nu are o relație personală cu Băsescu, dar „2014 e anul în care trebuie să gestioneze pacea”. Care numai pace nu a prea fost!

Din păcate, de povestea cu „partenerii europeni”, care „ne obligă să”…, „insistă să”…, „condiționează ca…”, românii sunt la fel de sătui în plan politic, cum sunt în plan economic și financiar de clișeul „ne cere FMI”, uzitat de Boc, dar preluat și de Ponta, ca scuză pentru orice măsură pe care nu prea poate să o argumenteze.

Deocamdată, premierul, pe care mulți l-au poreclit deja „Boc cel lung”, încearcă un proces de recuperare. Îi dorim să reușească. Mai ales că Guvernul Ponta a făcut și lucruri bune. Potrivit unor estimări, țara noastră avea în 2013 una din cele mai ridicate cote de creștere economică din Uniunea Europeană, după cele din statele baltice. Stabilitatea macroeconomică a constituit principalul obiectiv al anilor 2012-2013, iar cel pentru 2014-2016 este relansarea economică. Problema e și dacă toate aspectele favorabile ale economiei se vor regăsi, cândva, și în creșterea nivelului de trai al populației.

Acum, dincolo de anunțata remaniere guvernamentală, pentru Victor Ponta prioritar rămâne bugetul pe 2015, social-democrații mai stabilind că revizuirea Constituției, legea electorală și reorganizarea administrativă să rămână principalele priorități. Unii comentatori și analiști susțin că, după pierderea alegerilor prezidențiale, șansele lui Victor Ponta se măsoară în capacitatea lui de a rămâne prim-ministru. Într-o declarație de presă, Victor Ponta spunea recent următoarele: „Pentru mine, aprobarea bugetului este o șansă și o miză personală uriașă. Pe de o parte, pot să dovedesc, chiar dacă tardiv, câteva lucruri esențiale: nu se schimbă cota unică, nu cresc taxe și impozite, măsurile deja adoptate, atât cele economice privind CAS și scutirea de impozit a profitului reinvestit, cât și cele sociale sunt perfect sustenabile și nu pomeni electorale”. Cât despre disputele actuale din PSD, după pierderea prezidențialelor, Ponta a mai declarat: „Nu există în PSD teama de rebeliune, nu am avut așa ceva în 5 ani de mandat, ci doar de trădare, interese meschine și lipsă de solidaritate în momente dificile”. Ponta s-a și spășit. A declarat că își cere scuze celor care s-au simțit jigniți de spusele sale sau celor care îl susțineau: că a intrat de multe ori în schimburi de replici pe care le putea evita, că asta regretă cu adevărat.

Așa-i viața…Pendulează între visul „măririi” și cel al… „supraviețuirii”!

Lasă un răspuns