„Sunt gata să jertfesc totul pentru înfăptuirea voinței poporului român din Bucovina” (Iancu Flondor)

Bucovina, străvechi pământ românesc, a fost în 1775 anexată de Imperiul Habsburgic. Prin Patenta din februarie 1861, Bucovina era organizată ca ducat autonom cu organe proprii de conducere. În acest teritoriu românesc, habsburgii au practicat o politică de germanizare și de deznaționalizare a românilor. Pentru promovarea limbii și culturii românești s-a înființat în 1865 „Societatea pentru cultura și literatura românilor” ce reunea intelectuali din toate provinciile românești. În 1871, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna, s-au întâlnit aici intelectuali și oameni politici din toate zonele românești. Organizată la inițiativa studenților români de la Viena, în frunte cu Mihai Eminescu și Ioan Slavici, manifestarea a prilejuit o puternică demonstrație a solidarității românești, participanții jurând la mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt să lupte pentru unificarea tuturor teritoriilor românești și crearea României Mari.

Un rol foarte important în promovarea mișcării naționale l-a avut Societatea „Arboroasa”, înființată la Cernăuți în 1875, care a întreținut legături strânse cu alte societăți din Transilvania și România. În toamna anului 1875, prin Decret imperial, a luat ființă Universitatea din Cernăuți. Menirea acesteia era să constituie un puternic centru cultural și științific german. În plan politic, în 1892 s-a constituit Partidul Național Român din Bucovina, Biserica Ortodoxă a fost ridicată la rangul de Mitropolie în 1873 și a avut o contribuție semnificativă la viața culturală a românilor prin sprijinul permanent acordat școlilor și prin Facultatea sa de Teologie de la Universitatea din Cernăuți. Nu trebuie să uităm de activitatea din jurul ziarului „Glasul Bucovinei” și de acțiunea a doi mari patrioți: Iancu Flondor și Ion Nistor. În timpul Primului Război Mondial, Bucovina a devenit teatru de acțiuni militare, iar numeroși tineri români au fost înrolați în armata austro-ungară și puși să lupte pentru un ideal străin. Bucovina a constituit în această perioadă un subiect al planurilor Vienei în încercarea de organizare a Imperiului pe baze federale. Lupta națională s-a radicalizat în Bucovina în condițiile înfrângerilor suferite de Puterile Centrale. Numeroși ostași români din fosta armată austro-ungară căzuți prizonieri în Rusia s-au înrolat în detașamentele de voluntari care susțineau lupta pentru unitate națională. La 27 mai/8 iunie 1917 a sosit la Iași primul detașament de voluntari transilvăneni și bucovineni care au depus jurământ pentru România.

Situația românilor din Bucovina s-a înrăutățit vizibil în toamna anului 1918 când practic Imperiul Austro-Ungar se prăbușise. Se vehicula teza anexării de către Viena ca o ultimă soluție de salvare a Bucovinei la Galiția. În același timp tânărul stat ucrainean ridica pretenții de stăpânire a provcinciei românești și amenința cu intervenția militară. Din inițiativa lui Sextil Pușcariu și Iancu Flondor s-a convocat, în aceste condiții, la 14/27 octombrie 1918, la Cernăuți, o Adunare a reprezentanților populației românești din provincie. Aceasta a decis unirea Bucovinei cu teritoriile locuite de românii din Austro-Ungaria, care practic era acum prăbușită. S-a ales un Comitet Executiv și un Consiliu Național în frunte cu marele patriot și om politic Iancu Flondor. Intervenția trupelor ucrainene l-a determinat însă pe Iancu Flondor să ceară sprijinul armatei române care va intra în provincie.

În aceste împrejurări a avut loc la Cernăuți, la 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, și anume al reprezentanților românilor, polonezilor, germanilor și rutenilor. Românii constituiau marea majoritate a reprezentanților la acest congres.

La propunerea lui Iancu Flondor, care a prezidat lucrările congresului, s-a votat cu o majoritate zdrobitoare „unirea necondiționată, pentru vecie, a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României”. Reprezentanții celorlalte populații au recunoscut și acceptat hotărârea românilor. A doua zi, ziarul „Glasul Bucovinei” scria că a avut loc cea mai mare sărbătoare a Bucovinei, împlinirea visului de aur al românilor bucovineni.

Lasă un răspuns