O întrebare: când polițistul scrie în raport că accidentul s-a produs din cauza neadaptării vitezei de mers la starea carosabilului, oare, cine-i, de fapt, de vină: viteza ori carosabilul? Dar când ninge abundent și se blochează carosabilul, de ce își ridică autoritățile mâinile către cer? Dumnezeu o fi responsabil?

Realitatea este că șoselele noastre sunt supraaglomerate cu mașini puține. România se află, conform statisticilor, pe locul cinci în Europa la capitolul cel mai aglomerat trafic rutier, dar, în același timp, avem și cel mai scăzut număr de automobile raportat la populație.

La „înscăunarea” la putere, a USL (din care, acum, s-a ales praful și pulberea!), premierul Ponta, președintele PSD și fost copreședinte al defunctului USL, ne promitea nouă, celor care i-am votat, sute de kilometri de autostradă. Pe principiul că … a promite nu costă bani! Acum, la doi ani de la acel moment – în care USL a devenit USD+UDMR – premierul Ponta tace… mâlc! Vorbește de toate, se ceartă cu Băsescu etc., nu însă și de autostrăzi, iar când o face, totuși, se contrazice cu fostul ministru al său de resort, Șova (care, între timp a… dezertat)!

Ce „uită” însă Ponta (de Șova nici nu mai vorbim, căci i-a luat Rus locul)? Că fără o infrastructură dezvoltată, se pierd și investiții importante și, mai ales, locuri de muncă. Plus diminuarea veniturilor bugetare. Să ne amintim doar câteva lucruri. Preconizata, la un moment dat, a investiției Mercedes-Benz. România – spunea atunci președintele Asociației Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), Constantin Stroe – nu ar fi pierdut investiția, dacă nu ar fi existat problema infrastructurii slab dezvoltate. Datorită acestui fapt, constructorul german – deși prefera România – a decis să construiască o uzină de vehicule în Ungaria, în detrimentul României. Urmarea? Investiția pierdută de România din cauza infrastructurii slab dezvoltate se ridica, la acea dată, la 800 de milioane de euro, iar numărul locurilor de muncă care ar fi

putut fi generate pe plan local se ridică la 2.500 de posturi exclusiv în fabrică. La acestea s-ar mai fi adăugat alte câteva mii de angajați în industria orizontală, ținând cont de faptul că un loc de muncă din industria constructoare de vehicule generează alte patru posturi în cea a componentelor.

Pe de altă parte, pentru că nu a fost conceput un sistem de drumuri care să treacă prin centrele mari și apoi să se ramifice către cele mici, ci s-au construit șosele care să înfrățească satele și comunele patriei, rezultatul e că, atunci când ninge, ambulanța nu mai ajunge la cei suferinzi. Iar în aceste condiții cine riscă să-i asigure pe cei care mor cu zile? Statul, care generează risc sistemic, firește că nu-și asumă nicio vină. Chiar dacă astfel nu sunt afectate doar asigurările auto, de locuință sau de sănătate, ci și cele de viață.

Fără comentarii… Unul se impune, totuși. Acum, Victor Ponta (și nu numai el), în ieșirile televizate, dacă nu se „ciondănea”cu Băsescu, ne vorbea doar despre candidatura sa la președinție. La care a clacat. Ca și cum de aceasta ar fi depins soarta „serviciilor” milioanelor de români. Păi, Traian Băsescu n-a fost președinte (este încă și acum!) aproape zece ani, iar la construcția rețelei de autostrăzi suntem pe ultimele locuri din Europa? Poți să fii orice, în orice funcție, dacă nu faci nimic și doar promiți. Adică, minți alegătorii în campania electorală. Fapt este că, din cauza managerului – stat infrastructura fie e proastă, fie-i construită în condiții de nesiguranță, iar asigurările pe care le încheie oamenii îi feresc mai mult de proasta administrare, decât de fenomene neașteptate, ceea ce implică însă un cost suplimentar, generat de riscul „politic”.

Lasă un răspuns