Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătorită la 21 noiembrie de întreaga creștinătate, amintește momentul în care Duhul Sfânt a început să lucreze ca s-o pregătească pe Fecioara Maria, cea care avea să-L nască pe Iisus. Acestui eveniment, monahia cu suflet de poezie Teodosia-Zorica Lațcu i-a dedicat și următoarele versuri:
Așa te vede duhul meu, Stăpână:
Te duce Ana, Maica-ta de mână.
Cum urci cu pași mărunți pe sfânta scară,
În ochi porți cerul nopților de vară
Și părul tău e caer de lumină.
Smerit în rugă, trupul mic se-nclină
Și fața de copil așteaptă harul.
Ca să-ți picteze slava, iconarul
Topit-a-n flăcări vechea lui comoară,
A prefăcut-o-n pulbere ușoară
Și pata de argint a hainei tale,
A încrustat-o-n raze ca în zale.
În juru-ți focul curge, ca o apă.
Cu frăgezimi de mugur care crapă,
Mânuța poartă lujerul de floare,
Iar Sfântul Duh, în fâlfâiri ușoare,
Cu vraja curăției și a milei,
S-a așezat pe umărul copilei.
Din norii albi și moi ai înălțimii,
Cuminți, Îți ies în cale Heruvimii.
În cuviința mare, iconarul
Cu fir de-arnici a-ncondeiat chenarul,
Iar sus de tot, pe cea din urmă treaptă,
Potirul sfânt al jertfelor Te-așteaptă.
Noi așa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai înaltă dintre toți sfinții, ca pe cea mai aleasă, ca pe ceea ce este unică.
(Apărut la Editura Nico, volumul „Mi-a bătut Domnul la poartă” se găsește la Catedrala Mare)