O legendă povestește că la începutul lumii, când Dumnezeu a hotărât să creeze femeia, El văzu că epuizase toate materialele în bărbat și că nu mai dispunea de nimic... În fața dilemei și după o profundă meditație iată ce a făcut: a luat rotunjimea lunii, suavele curbe ale valurilor, tandra aderență a zorelelor, mișcarea tremurată a frunzelor, silueta subțire a palmierului, tenta delicată a florilor, privirea îndrăgostită a cerbului și veselia razei de soare, timiditatea rândunicii, vanitatea păunului, suavitatea lebedei, duritatea diamantului, blândețea porumbelului, cruzimea tigrului, ardoarea focului și răceala zăpezii. El a amestecat ingredientele atât de diferite și a făcut femeia, pe care i-a dăruit-o bărbatului.
După o săptămână, bărbatul vine și spune:
- Doamne, creatura pe care mi-ai dăruit-o mă face nefericit. Ea îmi cere să fiu atent și amuzant,
să-mi placă să gătesc, să o ajut la curățenia casei, să nu mă uit la fotbal, să o ascult și să o înțeleg, să îi respect dorințele și hotărârile ei. Și îmi mai cere să-i fac cadouri, să-i construiesc o vilă, să o duc în vacanțe în străinătate și să-i deschid un cont bun în bancă. Și pe lângă toate astea, nu mă lasă niciodată singur, vorbește mult, plânge fără motiv, mă face să sufăr. ți-o înapoiez, nu mai vreau să trăiesc cu ea!
- Bine, răspunse Dumnezeu și i-a luat femeia.
După o săptămână, bărbatul vine și spune:
- Doamne, mă simt foarte singur de când ți-am înapoiat creatura pe care ai făcut-o pentru mine. Ea cânta și juca alături de mine, ea mă privea cu tandrețe. Privirea ei mă mângâia. Ea râdea și râsul ei era ca o muzică, ea era frumoasă și atingerea ei era dulce. Doamne, Te implor, dă-mi-o înapoi, nu mai pot trăi fără ea!
Apărut la Editura Nico, volumul „Mi-a bătut Domnul la poartă" se găsește la Catedrala Mare
