Persia a fost un imperiu cuceritor, una
dintre cele mai glorioase si ingaduitoare
civilizatii ale antichitatii. Iranul se bucura
de trei secole de istorie documentata si un
patrimoniu alcatuit din ruine si monumente
sfinte. Persepolisul si edificiile din Isfahon,
sunt emblematice pentru aceasta arhitectura
unica. Cultura se bazeaza pe una dintre
cele mai vechi religii ale omenirii
Zardostrismul, ascunsa printre ruinele unor
vechi temple sau palate mute. Sub imperiul
arhemenid, Cirus cel Mare a creat primul
Imperiu Persan, ce avea sa devina cea mai
intinsa si mai puternica stapanire din lume.
Azadi este primul meu contact cu Iranul,
poarta de intrare in capitala Iranului,
reprezentand Teheranul antic si modern, nu
departe de aeroportul Mehr-Abad, celebrele
covoare persane, cel mai vechi covor
avand 450 de ani. La plecarea din tara nu
imi imaginam o tara atat de spectaculoasa,
inegala si diferita. Stiam ca nu e usor cand
temperatura devine feroce si depaseste
uneori 50�C, dar stiam la fel de bine ca
putine persoane au sansa sa traiasca o
asemenea experienta. Misiunea mea era
una grea, foarte serioasa si de mare
raspundere: punerea in functiune a unei
importante instalatii, corectarea unor
greseli de proiectare, asigurarea functionarii
si predarea la cheie a acesteia.
Asa am ajuns la Shiraz, unde am muncit,
suferit, studiat, desenat, elaborat studii si
solutii tehnice si organizatorice, pentru
satisfactia si fericirea celor din jur si celor de
acasa. Aici am trait cativa ani de zile intr-o
lume cocheta si serena, aruncata in mijlocul
unui cazan in clocot, asa cum devine Shirazul,
in cea mai mare parte a zilei. Traficul era infernal,
in care regulile de circulatie sunt mai
degraba incalcate decat respectate.
Shirazul este situat la sud de Teheran (1.000
km) la poalele Muntilor Zagras la 1.500 de metri
altitudine, considerat una dintre cele mai
vechi provincii din vechea Persie, centru
comercial de peste 1.000 de ani, capitala
provinciei Fars, cunoscut ca orasul poetilor,
literaturii si florilor. Cea mai veche referire a
orasului este pe o tablita de lut datata cu 2.000
de ani i.Hr., cladiri fortificate si unul dintre cele
mai frumoase bazare acoperite din lume, cel
mai important centru de cumparaturi din Iran
si Orientul Mijlociu. Fascineaza gradina Bagh �
e Eram, cea mai veche moscheie Jane Atigh,
Poarta Coranul prin care ieseam si intram in
fiecare zi, la si de la serviciu, flancata de Baba
Kuhi si Muntii Chehel Magam, sanctuarul Shah
Ceragh, absolut fabulos.
La foarte scurta distanta de Shiraz (40 km)
se situeaza ruinele Persepolisului, vitrina a
artei ahemenide, sit istoric, distrus de foc de
Alexandru cel Mare, intr-un gest care
simbolizeaza distrugerea puterii imperiale
persane. Sunt foarte greu de uitat aceste
ruine, acest grandios muzeu din interiorul
caruia nu de putine ori am asistat la importante
si fastuoase spectacole de sunet si
lumina, asa cum nu se poate uita zona
Nagash-e Rostam, unde sunt sapate mormintele
a patru regi: Darius I si II, Artaxerses
si Xerses. Nu prea departe de aici se afla si
mormantul lui Cirus cel Mare (546 ani i.e.n.) la
Pasargadae, fosta capitala a acestuia inaintea
lui Darius, care a mutat-o la Persepolis.
Vizitand impreuna cu sotia acest mormant
grandios ni s-a oferit o foarte mare surpriza.
Eram prima data langa acest mormant, ma
intorceam in jurul lui, eram sigur ca-l mai
vazusem undeva, insa memoria imi facea feste.
Dupa cateva zile si lungi meditatii, obsedat
de ce vazusem, fortandu-mi memoria, am
dezlegat misterul. Fotografia mormantului,
exact asa cum era in realitate, era postata pe
a doua pagina a manualului de „Istoria Evului
Mediu�, pe care o studiasem in anul I al Scolii
Medii Tehnice de Chimie din Tarnaveni, cu
foarte multi ani in urma.
Prin relationarea afacerilor ca principal
mijloc al dezvoltarii, Iranul a cunoscut o rapida
dezvoltare economica. Tara sta pe 135 milioane
de barili rezerve de petrol conventional, dupa
cele din Arabia Saudita, fiind a patra tara din
lume producatoare de petrol. Drept multumire
lui Dumnezeu (Hoda) la invitatiile musafirilor,
in special cea a strainilor, cu preponderenta
de „No Ruz� (Anul Nou), pe masa
iranienilor sunt prezentate toate simbolurile
pamantesti ale bunastarii: oua pentru
fecunditate, usturoi pentru sanatate, fructe
uscate pentru dragoste, mere pentru
frumusete, bani de aur pentru prosperitate,
lumanari si o oglinda pentru lumina, grau
incoltit intr-un vas dragut pentru renastere,
o portocala amara intr-un bol cu apa pentru
perenitate si o frunza de copac, simbolul
trecerii noastre efemere pe acest pamant,
si, bineinteles, cartea sfanta, Coranul. Am
sarbatorit doua revelioane cu acesti
oameni minunati.
Semnificativa si plina de farmec este
sarbatorirea zilei de 21 decembrie Shab-e
Yalda, cea mai lunga noapte a anului, cand
familiile iraniene se reunesc pentru a citi
poezii de Hafez, pentru a manca pepeni,
rodii si fructe uscate. In ziua aceea si
dimineata urmatoare, lumea vegheaza
pentru ca simbolic se sarbatoreste victoria
luminii asupra intunericului. O alta si
importanta sarbatoare, ultima marti a anului
Shambe-ye suri, cand trebuie sa sari peste
foc, inainte si inapoi. Astfel, simbolic arunci
in foc tot ce este rau in tine, primind in
schimb caldura si lumina.

PETRU LECHINTAN,
Tarnaveni

Lasă un răspuns