De curand mi-a fost prilejuita
bucuria lecturarii unei carti deosebite,
a unei carti monumentale,
care prin importanta sa se dovede
ste a fi una de referinta pentru
folclorul romanesc transilvanean.
Autorul acestei lucrari este Traian
Gherman, iar lucrarea se
intituleaza: Vechi obiceiuri agrare
la romani – Claca de la secerat si
cununa de grau.
Autorul, Traian Gherman, s-a
nascut la 20 septembrie 1879, la
Corpadea, si a trecut la cele
vesnice la 28 februarie 1961 la
Cluj-Napoca. A absolvit Teologia
si Filosofia la Blaj, apoi studiaza
la Facultatea de Fizica si
Matematica la Budapesta, in
perioada 1903-1907. Este numit
profesor la Blaj, la Liceul de baieti,
aici functionand in perioada 19071919, apoi la Liceul de fete in
perioada 1919-1928. Se implica in
activitatile organizatorice ale
Resortului Cultelor si Instructiunii
Publice al Consiliului Dirigent,
precum si in cele de organizare a
Universitatii romanesti de la Cluj.
Editeaza revista Comoara satelor
prin care promoveaza culegerea
si valorificarea culturii populare
romanesti din Transilvania. Din
anul 1929 devine profesor de
fizica la Liceul „George Baritiu�
din Cluj, de unde se si pensioneaza.
Pe langa aceasta monumentala
lucrare, Traian Gherman
a mai realizat si alte lucrari si studii,
dintre care se cuvine sa remarcam
Meteorologia populara, volum ce
s-a bucurat de o larga apreciere din
partea multor contemporani. De
asemenea, Traian Gherman a fost
membru fondator, alaturi de Valeriu
Bologa, Mircea Eliade, S. Sergescu,
al Grupului National Roman pentru
Istoria Stiintelor. Asadar, aceasta
lucrare a aparut la putin mai bine de
jumatate de secol de cand autorul
a trecut la cele vesnice, neputand
sa se bucure in timpul vietii de
aparitia aceste minunate lucrari,
lucrare care a beneficiat de ingrijirea
si coordonarea unor distinsi
intelectuali, avandu-l in frunte pe
domnul profesor universitar doctor
Teodor Pavel de la Cluj-Napoca.
Vom prezenta cateva aspecte mai
semnificative ale acestei lucrari de
referinta. Autorul cuprinde in paginile
acestei lucrari texte folclorice
adunate din toata Transilvania,
referitoare la doua momente importante
din cursul anului, referitoare
la munca campului. Doua sunt
momentele principale ale muncilor
agricole de peste an, semanatul si
adunarea recoltei. Autorul a dorit sa
se ocupe de cele doua momente
principale, care marcheaza viata de
zi cu zi a taranului nostru, dar pentru
ca ideea era foarte ambitioasa si
necesita o munca enorma, a hotarat
sa se ocupe de acestea separat. De
asemenea a considerat ca recoltatul
este incununarea activitatii de
peste an, ca este rezultatul ei, asa
incat s-a concentrat pentru inceput
asupra lui. Se cuvine sa mentionam,
de asemenea, faptul ca zonele
ariei investigate, in care autorul a
impartit-o, nu sunt, in acelasi timp,
si zone geografice, ele isi au
independenta lor etnografica, desi
unele dintre ele, in buna masura, se
suprapun. Zonele in care autorul a
impartit aria cercetata sunt: Tara
Oltului, adica zona cuprinsa intre
Carpatii sudici si raul Olt, in care
domina „claca popii� cu cantecul
„Dealu� Mohului�, penetratie din
zona Sibiului; Tinutul Sibiului; Zona
Tarnavelor; Zona Ariesului; Zona
Nasaudului; Zona Somesului;
Zona pe cursul Muresului, ingloband,
in buna parte, si Campia
Transilvaniei; zona de nord a ariei
cercetate. Astfel, aceasta lucrare
subliniaza momentul recoltarii
graului, sub forma de claca si
mentionat ca atare sub titlul de
„Claca de la secerat�, recoltare
care se termina cu alcatuirea
„Cununii de grau�. Fiecare din
aceste titluri e prezentat sub
forma de subcapitole, menite a
usura intelegerea ritualurilor, a
obiceiurilor ce insotesc culesul
recoltelor.
Aceasta lucrare este impartita
in mai multe capitole si subcapitole:
I. Seceratul holdelor, II.
Claca, III. Cununa, IV. Cantece
rituale la claca, V. Geniul sau
spiritul graului, VI. Metode de
munca la secerat, VII. Localitati
in care obiceiul a disparut inainte
de 1932. Cartea se incheie cu
Tabloul localitatilor, un Glosar
(alcatuit de autor), si o Bibliografie
consultata si folosita de autor,
pana in 1957. De asemenea, aceasta
lucrare contine interpretari si
multe note, care sunt si potentiale
noi cai de investigare pentru
tinerii cercetatori, preocupati de
datinile, credintele si obiceiurile
agricole ale taranului roman.
Trebuie sa subliniem de asemenea
vastitatea materialului prezentat.
Obiceiul de la recoltarea graului
prin claca de la secerat si
alcatuirea cununii de grau este
prezentat in 751 de sate, cuprinse
in aria mentionata mai sus.
In concluzie, putem sa afirmam
ca aceasta carte este in masura
sa lamureasca unele aspecte ale
ritualurilor agrare de la recoltarea
graului, si reprezinta o importanta
sursa pentru cercetatorii
etnografi, care au la dispozitie un
material deosebit de valoros.

Lasă un răspuns