Centrul Cultural „Mihai Eminescu� a fost joi, 27 iunie
2007, cu incepere de la ora 17.00, gazda unui
eveniment cultural de exceptie organizat de Revista
„LitArt� in parteneriat cu Universitatea CulturalStiintifica Targu-Mures si care l-a avut in centru pe
scriitorul iesean Liviu Antonesei si volumul antologic
de poezie al acestuia „Un taur in vitrina de piatra�.
Manifestarea, moderata de jurnalistul Adrian Giurgea,
a debutat cu un recital din poezia lui Liviu Antonesei
sustinut de actorii Nicu Mihoc si Dan Radulescu. Criticii
Dumitru Mircea Buda si Al. Cistelecan au vorbit despre
poezia lui Liviu Antonesei, vocile lor critice fiind separate
de alte recitaluri ale actorilor care au reusit sa
capteze si sa recapteze atentia si interesul celor peste
70 de spectatori prin paleta larga a poemelor alese,
de la cele reci-conteplativ-analitice, la cele firbintierotice.
„In ce priveste parcursul sau literar, Liviu
Antonesei merge invers. Exista un fel de istorie, un
fel de logica a starilor prin care trece un poet. Aceste
istorii se depun pe un scenariu biografic. Nu esti
disperat la 20 de ani si euforic, zburdalnic, pe la 60 de
ani. In mod normal, la 60 de ani trebuie sa te
copleseasca melancolia, nostalgiile. Nu si la Liviu
Antonesei, a carui poezie de tinerete este una foarte
implicata in real, in angoasele realului, in neantificarea
pe care o traiam cu totii. I se mai domoleste spiritul
jucaus in partea finala, in varsta a treia, unde poetul
descopera un fel de bucurie a contemplatiei, una
extrem de senzualizata�, a spus criticul Al. Cistelecan
despre Liviu Antonesei, pe care l-a caracterizat ca
fiind „un fel de haiduc� care si-a facut locul intre
poetii generatiei �80.
Asa cum era si normal, dupa ce sala s-a familiarizat
cu poezia lui Antonesei, dar si cu maniera in care
acesta este descifrat de
ochiul critic, a urmat la
cuvant chiar autorul care,
inainte de a citi el insusi din
poezia sa, a explicat de unde
vine pofta de viata sau acel
mers invers despre care
vorbeste Al. Cistelecan.
„Atunci cand m-am nascut,
acum 60 de ani si doua luni,
cei care se nasteau in conditiile
mele mureau pe loc.
Nu ca mortalitatea infantila
era uriasa in anii �50, dar eu eram nascut la sapte luni,
fara piele, un dinte, eram doar o aratare. Bunica mea
a fost mai optimista, i-a spus unei surori a mamei ca
broasca asta nu traieste nici trei zile. Faptul ca deja
am implinit 60 de ani, fiind la randul meu bunic, am
scris niste carti, am trait experiente uluitoare in viata
asta de toate felurile, mi-arata ca am invins destinul.
Fiecare zi pe care am trait-o, dupa a treia zi, pentru ca
trebuie sa credem in prorocirea bunicilor, a fost o
victorie impotriva mortii. Daca mor maine eu sunt fericit,
am invins destinul 60 de ani si ceva�, a afirmat Liviu
Antonesei, care spune ca, desi este un pesimist „am
adoptat un fel de optimism metodologic�.
Cunoscut fiind spiritul critic, dar si pregatirea sa
profesionala � preda Stiintele Educatiei la Universitatea
„Al. I. Cuza� Iasi � Liviu Antonesei a fost provocat, dupa
lansarea volumului de versuri, si la o analiza a
sistemului educational romanesc, concluzia cea mai
grava scriitorului fiind ca „asistam la o mare degradare
a invatamantului in Europa de cand cu bolognizarea�.

Lasă un răspuns