Vorba romanului: cine imparte parte-si
face� Premierul Ponta ne-a anuntat, la
un moment dat (au facut-o si altii inaintea
lui!), ca, din spirit de economie, dar si de
eficienta, va rari numarul de secretari de
stat si de consilieri de prim ministere. Foarte
bine. Asa sa fie. Ce ne facem insa � din
acelasi spirit de economie (ori, poate, spirit
de gluma!) � cu Palatul Cotroceni, unde,
spunea ironic un comentator, „lancezeste
un Guvern cat o pasune; ca de la Funeriu
in sus si in jos, zootehnia politica a
Palatului a devenit abundenta, absorbind
parveniti fara scaun, orgolii mutilate de
alegeri, hrapareti si tragatori de sfori�.
Intr-adevar, daca avem in vedere ca, si
datorita unei legi electorale proaste, am
ajuns intre tarile cu cei mai multi parlamentari
din lume (588) � raportati la numarul
populatiei �, de ce ar mai fi nevoie de
atatia consilieri (si alti bagatori de seama)
la Cotroceni? Cu atat mai mult cu cat, si
pentru ca a fost semnat acel discutabil
pact de coabitare cu premierul (deci, cu
Guvernul), se presupunea (desi nu a fost
deloc asa�) ca, intre cele doua Palate,
„razboiul� se va aplana, daca nu chiar
elimina?! Viata a infirmat, insa, supozitia!
Ce mai constatam, insa, apropo de
economii? Ca presedintele de la Cotroceni
cheltuieste enorm de multi bani, nu doar
cu personalul „umflat� de care este
inconjurat, ci si cu obiceiurile si poftele sale.
Bunaoara, daca sefului de la Cotroceni ii vine
(si-i vine des) pofta de-o ciorba acra, la
Ciresica, mintenas (vorba ardeleanului) se
suie in elicopter si o „croieste� spre Neptun.
Dar nu singur, ci cu o intreaga „oaste� prezidentiala
de sepepisti, transmisionisti,
setesisti, degustatori etc. Chiar si cand
merge, iarna, sa se dea cu sania, umbla cu
oastea dupa el si consuma kerosen.
Oare n-ar trebui ca si la Cotroceni sa
se faca economii prin reducerea personalului,
prin limitarea, la strictul necesar,
a acestor descinderi? Intrebam, asa,
ca simplu alegator!
Adevarul este ca, dupa fiecare ciclu electoral,
sefii guvernelor ne-au asigurat ca vor
face economii prin reducerea numarului
demnitarilor! Numai ca, la fiecare final de
mandat, numarul acestora nu numai ca nu a
scazut, ci, dimpotriva, a crescut, respectand
proportiile, precum numarul parlamentarilor,
dupa alegerile de la 9 decembrie.
Caci, nu-i asa, blazonul se mentine greu,
iar chelul isi aranjeaza palarie de margaritar!
Cine plateste? Evident, noi, muritorii de rand!
Vorba unui comentator: „Cand iti da mana, iti
poti ingadui orice. Dar cand transezi in o suta
de portii un singur bob de orez si din fiecare
portie trebuie sa saturi trei insi, ce te faci?�