„Mandrul pamant al Transilvaniei s-a transformat intr-o amarnica
Golgota unde se petrec cele mai groaznice evenimente.
Oamenii sunt inchisi cu sutele, cu miile sunt batuti, sunt torturati in
mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, si toate acestea doar
pentru ca unica vina a nenorocitelor victime este aceea de a se fi
nascut romani� (Gy�rgy Ferenczy, „Golgota in Transilvania�, 1941);
„Soldatimea, patrunsa pana in maduva oaselor de teoriile fasciste,
odata ajunsa in nordul Transilvaniei, a savarsit atrocitati odioase fata
de locuitorii neajutorati ai satelor romanesti.� (Szenczei L�szlo,
„Chestiunea ungaro-romana�, Budapesta, 1946).
Am plecat, deloc intamplator, tocmai de la cele doua citate despre
atrocitatile comise de militarii unguri, afirmatii ale unor etnici maghiari,
cuprinse in cele doua surse amintite, utilizate drept introducere in
cartea „Transilvania, ultima prigoana maghiara� (aparuta la Editura
Edizioni Europa) a lui Ioan N. Ciolan, cu un „Cuvant inainte� semnat de
col. (r) Gheorghe Banescu. O carte a durerii. Pagini cernite ale istoriei
noastre nationale. Pagini ale suferintei.
De cate ori deschid, ca roman, ca om, inainte de toate, o astfel de
carte a durerii, gandul meu intristat se intoarce cu multi ani in urma, la
acele vremuri ale suferintelor neamului meu. Si am simtit, in aceste zile
de ninsori, gheata si frig, acel tremur al consternarii in fata suferintei
romanilor din teritoriile vremelnic ocupate, din nordul Ardealului,
pamant romanesc dat de Germania nazista si de Italia fascista Ungariei
lui Horthy Miklos, prin nedreptul, blestematul Diktat de la Viena din
30 august 1940. Suferinte petrecute sub criminalul indemn din brosura
„Nincs kegyelem!� („Fara indurare!�) a lui D�cs� Csaba (pseudonimul
lui Daday Lorand), aparuta la Budapesta in anul 1939, din ordinul lui
Horthy, acea chemare instigatoare la crima, adresata urmasilor
lui Attila si Arpad. Ani de cumplita teroare, de suferinta, de
crime abominabile, de barbarie. Umilinte uitate, din pacate,
cam repede chiar de unii romani. O brosura otravita de
indemnuri barbare, un imn de slava inchinat mentalitatii
primitive si barbare a strabunilor lui D�cs� Csaba, facand parte
din capitolul „Marturiile leventului�, cuprinzand scopul urmarit:
„exterminarea romanilor prin toate mijloacele, prin asasinat,
otrava, prin foc.� Adresandu-se iubitei sale, Piroska, leventul
Torday clameaza: „Voi suprima pe fiecare valah ce-mi iese in
cale. Pe fiecare il voi suprima. Nu va fi indurare! Voi aprinde, noaptea,
satele valahe. Voi trece prin sabie toata populatia, voi otravi fantanile
si voi ucide pana si copiii din leagan. In germene voi distruge acest
neam ticalos si hot. Nu va fi pentru nimeni nicio indurare. Nici pentru
copilul din leagan, nici pentru mama care va naste copilul! Voi
suprima pe orice valah, si atunci nu va fi in Ardeal decat o sigura
nationalitate, cea maghiara, natia mea, sangele meu! Voi face
inofensivi pe viitorii Horia si Closca. Nu va fi mila!�.
Si asa a si fost! Militarii armatei horthyste, insotiti de multi
civili unguri, o generatie educata astfel, toti au urmat si au
aplicat indemnul lui D�cs� Csaba, in septembrie 1940, dupa
ocuparea nordului Ardealului, „cand s-au dedat la acte de
violenta, atrocitati si atentate savarsite asupra populatiei
romanesti din teritoriul cedat.� „Daco-romanii vor trebui sa
dispara de pe acest teritoriu!� � urlau ei. Prin unele sate
romanesti pruncii au fost scosi cu baioneta din pantecul mamei,
unii dintre acei ingerasi nevinovati au fost ucisi in leagan de
bestiile doar cu fata umana. Acest indemn, manifest al crimei,
urma, de fapt, altor porniri criminale, anterioare, propagate de
ziarul „Pesti Hirlap�, de Antal Husz�r, de contele Appony, in
scopul maghiarizarii romanilor ardeleni. Elementele „cele mai
fanatice si mai pline de cruzime fata de romanii din Transilvania�,
impotriva carora s-au dezlantuit „incredibile acte de violenta�,
dupa retragerea Armatei Romane din teritoriul delimitat, conform
termenului impus, erau membrii garzilor nationale maghiare, ai
detasamentelor paramilitare inarmate, care insoteau trupele
de ocupatie. Elementele „cele mai sovine, mai corupte si mai
pline de ura fata de romani!�. Era un moment „prielnic� pentru
guvernul Ungariei, pentru „punerea in aplicare a planurilor
detaliate�, intocmite pentru exterminarea romanilor prin: expulzari,
asasinate, deportari, terorizarea populatiei pentru a se refugia, in
masa, peste linia de democratie stabilita prin diktat.
Planul diabolic al mijloacelor de exterminare a daco-romanilor
cuprindea etape anume, imediat ce Transilvania va fi realipita
Ungariei celor trei sute de conti, grofi si baroni, prin anularea
Tratatului de Pace de la Trianon, din 20 iunie 1920. Totul cu
gandul refacerii Ungariei Milenare, sub sloganul vechi al
„maghiarizarii tuturor nationalitatilor nemaghiare�, pentru a
ramane „singuri stapani in Ungaria Mare�. In teritoriul ocupat
au izbucnit ura si razbunarea fata de romani, „pentru anii de
dupa Unirea de la 1 Decembrie 1918�, din partea unui „regim
fascist instaurat in Ungaria dupa modelul celui din Germania
hitlerista�. Indata dupa ocuparea nordului Ardealului,
supunandu-se directivelor lui Hitler, Horthy Miklos a ordonat
„arestarea si internarea evreilor din Oradea (Bihor), inghesuiti in
ghetouri, de unde, mai apoi, au fost trimisi, pe drumul fara intoarcere,
„in lagarele de exterminare si in cuptoarele de gazare�, considerand
ca trebuie exterminati si romanii din acel teritoriu, „prin mijloace
unele mai salbatice decat altele�, printr-un adevarat pogrom.
Cu ura si cu nestapanita sete de razbunare au fost comise
ororile de la Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard,
Sarmasu, Moisei, Prundu Bargaului. Conform programului urii
si razbunarii, au fost expulzati intelectualii romani din Oradea,
in zilele de 4 si 5 octombrie 1940, in vagoane de vite dusi la
Arad, in frunte cu episcopul ortodox dr. Nicolae Popovici.
Urmand grabnica deznationalizare a elementului romanesc si
sfartecarea, fara mila, „a trupului neamului si al tarii�, romanii
„erau dusi intre baionete si imbarcati, in bataie de joc, in
vagoane de vite�, „alungati peste granita numai cu hainele de
pe ei�. Refuzand sa i se acorde cetatenia maghiara, se
dezlantuie prigoana impotriva episcopului Maramuresului,
dr. Vasile Stan, odata cu neomenia, maltratarile, crimele in masa
si prigoana dezlantuita impotriva bisericilor si a romanilor din
Maramures. Un adevarat calvar a indurat episcopul ortodox
Nicolae Colan al Eparhiei Clujului si Feleacului, „ramas in
mijlocul fiilor lui sufletesti in acele vremuri de suferinte si
restrictii�. La 27 noiembrie 1943, „grupuri de fascisti maghiari
i-au spart, cu pietre, toate geamurile resedintei episcopale
ortodoxe din Cluj.� In „Ardealul decedat�, cum ungurii numeau,
in tragica gluma, partea cedata a Transilvaniei, prapadului de
la Ip si Traznea i s-au adaugat alte crime, alte barbarii.
Protopopul ortodox Aurel Munteanu, din Huedin, a fost ucis, in
mod bestial, in plina strada, la 10 septembrie 1940. In timp ce se
indrepta sa oficieze slujba de inmormantare a unui credincios,
„21 de asasini, stransi in banda, l-au inconjurat, au inceput
sa-l insulte si sa-l scuipe, l-au lovit peste fata, peste cap cu
ciomegele, l-au doborat la pamant plin de sange. Patru ore l-au
schingiuit, smulgandu-i barba, „apoi, unul dintre asasini, Buday
J�nos Gyep�, i-a varat un bat de fier prin gura si i l-a scos prin
ceafa.� Inmormantarea crestineasca a protopopului ortodox
roman a fost oprita de jandarmi, iar procesul intentat asasinilor,
dupa repetate amanari, a fost o adevarata parodie, soldat cu
cate doua-trei luni de inchisoare, cu suspendarea pedepsei,
faptele savarsite de criminali datorindu-se, cica, „emotiei
puternice, provocata de fericirea eliberarii, si se explica prin
suferintele indurate, ca minoritari, timp de 22 de ani sub
stapanirea romaneasca�. Aceasta era „civilizatia de o mie de
ani!�. La Traznea, la Ip, prin violent foc „de arme, grenade,
mitraliere si tunuri�, au fost incendiate gospodariile, impuscati
toti locuitorii intalniti in cale. Salbaticia si-a aratat ranjetul
sumbru si pe strada Romaniei din Cornesti-Tarnava (Mures),
unde 20 de ostasi romani, cazuti prizonieri, au fost, pur si simplu,
macelariti. Cadavrele mutilate aveau nasul si urechile,
beregata si arterele de la maini taiate, ochii scosi.�
Peste granita au fost izgoniti clerici ortodocsi si grecocatolici
din eparhiile: Sibiului, Clujului, Maramuresului, Oradei,
Blajului. Cumplite acte de barbarie in secolul XX s-au abatut
asupra bisericilor romanesti din Ardeal, mai ales din zonele
Harghitei, Covasnei, Salajului, Muresului, daramate de
maghiari, in septembrie-decembrie 1940, in urma cumplitei
prigoane religioase. Au fost devastate bisericile din Miercurea
Ciuc, Gheorgheni, Poiana Sarata, Sita Buzaului, Zabala, Popauti,
Aita Mare, Arini, Baraolt, Belini, Bicsad, Cernatul de Jos, Cristur,
Ghelinta, Poian, Batanul Mare, Micfalau, Bixad, Lisnau,
Ciucsangeorgiu, Chichis, Iarasi, Lunca, Bodoc, Bicfalau,
Santion-Lunca, Biborteni, Cristur, Odorhei, Petecu, Aita Seaca,
Sf. Gheorghe, Joseni, Bicazul Ardelean, Corbu, Toplita,
Tulghes, Lazaresti, Ozun, Praid, Huedin, Simleul Silvaniei,
Sangerul de Padure, Lazuri, unde sfantul potir, icoanele si
odajdiile au fost murdarite, rupte si profanate, bisericile
transformate in magazii, incendiat iconostasul, altarele
transformate in W.C.-uri, crucile cimitirelor rupte si batjocorite.
Sa se vada ca pe acolo au trecut barbarii secolului 20! Pana si
numele romanesti de pe mormintele inaintasilor au fost
scrijelite. Sa nu se mai stie ca pe acolo, inaintea tuturor, au
fost romanii! Au fost daramate bisericile din Capeni, Salard,
Comolau, Biborteni, Doboseni, Herculian, Racosul de Sus,
Varghis, Borosneul Mare, Filia, Borsec, Meresti, Craciunel,
Ocland, Mihaileni, Ditrau, Aldea, Martinis, Panet, Sarateni.
Construite in stil bizantin intre 1920-1939, bisericile ortodoxe si
greco-catolice din Arcul Carpatic, „intunecau peisajul
maghiar�, asa ca trebuiau devastate si daramate de catre
garzile secuiesti sovine si revansarde, punand in aplicare
planul elaborat de Horthy si grofii unguri, „in chiar primele luni
de ocupare a teritoriului�. Sovinii revansarzi faceau totul ca
„urmele stilului bizantin sa dispara din Transilvania�, indiferent
prin ce mijloace. Bisericile ortodoxe si greco-catolice erau
considerate „monstri arhitectonici�, asa ca ei au considerat
ca trebuie „daramata, fara intarziere, aceasta creatie de
rusinoasa amintire a ingamfarii balcanice.� Bestiale acte de
distrugere, incurajate de guvernul de la Budapesta, printr-un
zel rar intalnit, au fost declansate impotriva legii stramosesti a
romanilor ardeleni, pentru a-si parasi religia, credinta. Biserici
rase, pana la temelie, de pe fata pamantului, de unguri, de
secuii sovini, de leventi cu tarnacoapele, cu securile, cu ura
nestapanita! La toate aceste crime, abuzuri si acte samavolnice
strigatoare la cer, se adauga trecerea fortata a romanilor
ardeleni, intre anii 1940-1944, la confesiunile romano-catolica,
reformata si unitariana, tocmai aici, in „leaganul multimilenar
al nasterii neamului romanesc�, adevarat atentat „premeditat
la fiinta natiunii romane din Transilvania.�
In partea a doua a cartii „Transilvania, ultima prigoana
maghiara�, autorul Ioan C. Ciolan se refera „la un alt fapt
reprobabil, care se petrece in prezent si apartine maghiarilor
sovini, revansarzi, atat din afara Ungariei, cat si din cuprinsul
acesteia, la care participa, camuflat, si cei din Romania, care
se plang mereu ca n-au drepturi� si sunt „asupriti�, printr-o
propaganda tendentioasa, aducand Romaniei „acuzatii
neverosimile in contradictie cu realitatile din Transilvania�,
apartinand, de drept si de fapt, Romaniei intregite la
1 Decembrie 1918. Documente, atestand cel mai vechi pamant
al romanilor bastinasi, vin sa confirme un adevar incontestabil,
conform realitatilor istorice ale Transilvaniei. Ar trebui sa
inteleaga, odata si odata, toti maghiarii de pretutindeni, ca „a
sosit momentul abandonarii sovinismului revansard, al urii si
al razbunarii�, iar „maghiarii din Romania sa priceapa, pentru
totdeauna ca, in calitatea lor de cetateni ai Statului Roman,
au datoria sa se comporte loial si sincer, cu devotament fata
de patria in care s-au nascut si traiesc.�
De ce, oare, este nevoie de aceste intoarceri, din cand in
cand, in timp si in memorie, azi, cand dusmanul traditional
vrea in Ardeal, un asa-zis Tinut Secuiesc, o refacere a fostei
Regiuni Autonome Maghiare, un fel de stat in stat in propriile
frontiere ale Romaniei, cu imn, drapel, stema, printr-o
enclavizare nemaiintalnita in Europa, o a doua limba oficiala
intr-o autonomie teritoriala, pe criterii etnice? De ce, asadar,
aceste intoarceri in timp? Pentru ca sa nu se uite!
Din pacate, buruiana otravitoare a antiromanismului intretine
si azi ura si patima dusmana, cu o cinica satisfactie, cu toate
ca, in urma actelor barbare din perioada 1940-1944, Guvernul
Ungariei, vinovatii si urmasii lor ar trebui sa isi ceara iertare
pentru actele si pacatele lor. N-au facut-o! Aici, unde „istoria
romanilor respira din toate brazdele pamantului�, cum se
exprima un scriitor, un adevarat patriot, noi, romanii ardeleni,
mai spunem o data: „Iertam, dar nu uitam!�.