Romania � spun analistii economici
� a platit mai mult decat a
primit de la Uniunea Europeana.
„Sa ne imaginam � declara unul
dintre ei � ca toate fondurile
europene, adica banii destinati
Romaniei pentru perioada 1 ianuarie
2007 (momentul cand a devenit
stat membru al UE) si 1 ianuarie
2014 (cand s-a incheiat prima
etapa a absorbtiei acestor fonduri)
ar intra in tara. Aceasta ar insemna
umplerea unui sac. Insa, dupa mai
mult de patru ani si jumatate din
cei sapte care formeaza aceasta
etapa, in sac s-au strans mai
putin de 4%.� Ei, si?
Cum se face ca, in loc sa
profitam de miliardele nerambursabile
care mi s-au pus la dispozitie,
am ajuns sa facem noi cinste
la masa bogatilor? Din acelasi
motiv pentru care mancam preponderent
produse din import,
desi � vorba presedintelui nostru �
„Romania are potential sa
asigure hrana a 80 de milioane
de cetateni.�
N-ar fi, deci, normal ca, in acest
context, insusi domnul Traian
Basescu sa se preocupe acum
de competitivitatea europeana?
Intrebam, deoarece, pe multi
dintre noi, romanii de rand, ne-a
surprins o declaratie recenta a
lui Traian Basescu, facuta la
Sulina, cum ca „Numai prin
cedarea masiva de suveranitate
Europa mai poate ramane o
putere economica si militara.� Ca
si cum domnul Basescu ar fi,
chipurile, un lider prea mare
pentru o tara atat de mica si se
ingrijoreaza acum de soarta
intregului continent.
Ce-i drept, la cateva minute
dupa ce pledase pentru „cedarea
masiva de suveranitate�, presedintele
s-a razgandit. Ceea ce
denota ca, in cazul domniei sale,
principiile se schimba odata cu
subiectul.
Deocamdata, in privinta
absorbtiei fondurilor europene,
singurul termen pe care l-am
folosi (fara teama de a gresi)
este: incompetenta. Datorita incompetentei,
Romania a ratat glorios si
admiterea in spatiul Schengen, iar
intrarea in zona euro pare un obiectiv
din ce in ce mai indepartat. In
plus, tot mai multe tari comunitare
impun restrictii impotriva muncitorilor
romani de pe teritoriul lor.
Aceasta este, deci, o adevarata
masura a influentei pe care o avem
la Bruxelles si in marile capitale
europene!
Drept care, in loc sa-i preocupe,
cu precadere, problemele interne
ale tarii (har Domnului, sunt
destule!), ei, inclusiv presedintele,
isi pun problema daca „in urmatorii
2-3 ani se vor crea sau nu
Statele Unite ale Europei?�. De
parca noi am fi artizanii marii constructii
politice transcontinentale!