Un analist-comentator s-a intrebat: oare cate parale facem noi,
indivizii, votantii, in ochii autoritatilor? De ce si-a pus intrebarea?
Intrucat, pana atunci traia, ca si noi ceilalti, cu impresia ca fiecare
om este privit ca o individualitate distincta, cu nevoi distincte, ca o
masura a tuturor lucrurilor.
Eroare, insa: suntem doar o masa, o multime (sa nu spunem turma!),
ceva amorf si, adaugam noi, o masa de votanti, "importanti� doar
in� ziua alegerilor. Inainte de �89 erau (eram) forte de munca si de
aceea, in uzine si fabrici, in intreprinderile socialiste, organigrama
cuprindea si biroul fortelor de munca. Tot acolo exista si un birou de
cadre, intesat cu oameni care pescuiau mereu in rezerva cu forte de
munca. Asa se pregateau promovarile sau retrogradarile in/din
functie, prin concepte lipsite de identitate.
Bun, vremurile au trecut. Acum, fortele de munca s-au transformat
in resurse umane, iar cartile de munca au disparut, fiind inlocuite cu
tehnici sofisticate. Indivizii insa nu si-au recapatat identitatea
pierduta. Dimpotriva, au devenit niste numere implementate in formule
matematice, cip-uri de unica folosinta. Ei, si? Indiferent de culoarea
politica a vremurilor, ieri, ca si azi, omul a ramas cap de locuitor. Cap
de cobai, mai degraba. In aceeasi conditie umilitoare in fata
autoritatilor. De fapt, cate "parale� dau politicienii pe votul nostru,
ne-a demonstrat-o, daca mai era nevoie, si ruperea USL, la constituirea
careia si Ponta, si Antonescu le-au promis alegatorilor marea cu
sarea. A fost doar un� fas! Cum sunt si unii politicieni!
