VASILE NETEA
Randurile despre cea mai recenta scriere care intre
copertile ei contine pagini despre preocuparile
gazetaresti, in principal, ale carturarului roman Vasile
Netea, cu trainice obarsii pe valea superioara a
Muresului, le incep cu o argumentare. Deci, cu un
succint argument. Era inspre iarna anului 1974 cand
m-am aflat fata-n fata cu Vasile Netea, in apartamentul
ce-l ocupa in cartierul Drumul Taberei din Bucuresti,
impreuna cu sotia sa Lucretia si cu
fiul lor Gelu. Telefonic, i-am cerut
incuviintarea pentru a ma primi cu
intentia de a realiza un interviu
radiofonic. Primind-o, intr-o dupaamiaza
a unei zile de noiembrie, i-am
calcat pragul casei, intampinandu-ma
cu o anume curiozitate, fireasca,
de altfel, nu? M-a „chestionat� in
legatura cu obarsiile mele si afland
ca sunt muresean, din partile Reghinului,
s-a deschis numaidecat la suflet cu
bucurie. Pe masa din sufragerie, un
platou cu prajitura si mere. Ei bine,
si, uite, asa, din cestiune in cestiune,
am inceput a vorbi despre „O zi din
istoria Transilvaniei – 1 Decembrie
1918�, cu reportofonul in functiune
(avea vreo 9 kilograme, imprumutat
de la Radiodifuziunea Romana). Am
tot vorbit, intrebarile curgeau, raspunsurile,
la fel, despre a 26-a sa carte, din cele 36
editate. Sper ca bine le-am numarat. In finalul
convorbirii noastre, istoricului dedean i-am multumit,
iar interviul despre inainte amintita carte si evenimentele
din ziua si anul Marii Uniri au fost prezentate
in interviul transmis pe calea undelor de Studioul de
Radio Targu-Mures, care ni l-a solicitat. Ne-am
despartit cu bucuria reintalnirii. Au mai fost doua.
Prima, la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti
(directorul lui fiind pe atunci Alexandru Oprea, care
mi-a fost profesor de literatura romana pe vremea
studentiei), unde am asistat la o interesanta prelegere
despre autorul „Plumb�-ului, tinuta de Serban
Cioculeseu, director general al Bibliotecii Academiei
Romane, in prezenta fiului poetului George Bacovia.
Alta revedere, dar intr-un peisaj aparte, in satul Veta
de pe valea Nirajului. Anume: la bustul lui Vasile Netea
din fata bisericii ortodoxe, ridicat din initiativa
invatatorului Petru Fanfaret (amandoi au fost dascali
in acea parte a judetului Mures), la a carui sfintire am
participat impreuna cu sotia carturarului, Lucretia,
scriitorul, publicistul, profesorul Serban Melinte,
Dimitrie Poptamas, cu alti targumureseni. Placute
aduceri aminte intr-o argumentare de suflet!
Cu acribie, iata, profesorul, omul cultura Dimitrie
Poptamas, presedintele Fundatiei Culturale „Vasile
Netea�, Targu-Mures, o apropiata si draga persoana
a familiei istoricului se incumeta a-i readuce in primplanul
cunoasterii activitatea de truditor al scrisului,
intr-o lucrare continand 384 de pagini. Sub egida
fundatiei culturale pe care a instituit-o si o conduce
din martie 1994, la Intermedia Group, Targu-Mures, a
fost tiparita cartea „PUBLICISTICA I. Scrieri din
tinerete 1928-1940�, Vasile Netea. O editie ingrijita,
selectie si prefata: Dimitrie Poptamas, cu o Postfata
semnata Gelu Netea. Cartea am citit-o din scoarta in
scoarta, cum indeobste se zice, deci rand cu rand,
pagina cu pagina. Si, in cea dintai cu text, Dimitrie
Poptamas precizeaza: „In repetate randuri am facut
referire la pluridisciplinaritatea operei lui Vasile
Netea. A sosit momentul pentru a-i aprecia acum,
fara partinire, unul dintre domeniile
cele mai prolifice care l-au consacrat
ca publicist, activitate care mai
confirma odata formatia sa si spiritul
enciclopedic dobandite, inca din
anii tineretii, in scolile preuniversitare
romanesti, prima optiune a sa
fiind cea de invatator … Cand fac
referire la publicistica ma gandesc
in general la activitatea gazetareasca…
Nu trebuie sa uitam ca in
multe cazuri din activitatea publicistica,
s-au nascut carti nemuritoare
ale unor autori… Este cel mai frumos
dar pe care il putem oferi cititorilor
nostri acum cand se implinesc 25 de
ani de la trecerea sa la cele eterne�.
Dimitrie Poptamas a parcurs filele
ingalbenite ale periodicelor vremii, 14
la numar, aparute la Targu-Mures,
Reghin, Sibiu, Cluj, in care se regase
ste activitatea publicistica din tineretea lui Vasile
Netea. Aceasta a structurat-o in capitolele: Publicistica,
Politice, Literare, Cronici, fiecare cu nominalizarea titlurilor
articolelor, insemnarilor purtand semnatura lui Vasile
Netea, a periodicului in care ele au vazut lumina
tiparului. Felurite abordari, paleta tematica larga – viata
sociala, politica, culturala, stiintifica, personalitati
istorice, literare, religioase, dascali. Cititorului nu-i vom
dezvalui, in extenso, continutul cartii, nici ca se poate
asa ceva, ii lasam curiozitatea de a o achizitiona si
lectura in tihna, ei urmandu-i – dupa dorinta lui Dimitrie
Poptamas – altele de publicistica din anii de refugiu
(1940-1944), de maturitate si implinire intelectuala (din
1944 pana in cele din urma zile ale lui Vasile Netea).
Un travaliu documentar de reala exprimare faptica,
de necesara cunoastere a indeletnicirilor inaintasilor,
mai cu seama ca acum este unul de-al nostru: dedean
si, evident, muresean! La final de prezentare a cartii
acesteia, un gand bun, scris si tiparit, a lui Gelu Netea,
din Postfata. „Ce am in imaginea imediata? Ziua de
10 martie 1989, ziua inmormantarii tatalui meu la
cimitirul bisericii din Deda… Cine a fost, cine este
Vasile Netea? Un simbol de rezistenta. Un exemplu
de lupta necurmata; de morala, de constiinta, de
elocventa, de demnitate, de elocinta si de dragoste
nationala. Unde este Transilvania pe care a
preamarit-o? In pericolul de a fi cumparata de straini,
de a fi pierduta… Cine stie? Numai Dumnezeu din cer
si nemernicia politicienilor nostri de pe pamant�. O
zi in istoria Transilvaniei – 1 Decembrie 1918 – o alta
carte scrisa de tata cu sange si patos national.
Pentru cine a scris-o? Pentru romanii care n-au citito?
Sau, daca au citit-o, au uitat-o …? Este intrebarea
pe care i-o astern tatei pe mormant�.