Intai aprilie nu este „ziua pacalelilor�. Cel putin nu ar trebui
sa fie pentru poporul roman. Ceea ce s-a petrecut in istoria
noastra nationala pe aceasta data nu a fost deloc o pacaleala.
Inca putina lume stie faptul ca data de 1 aprilie a fost
instituita prin Legea nr.68 din 10 mai 2011 ca fiind „Ziua
nationala de cinstire a memoriei romanilor – victime ale
masacrelor de la Fantana Alba si alte zone, ale deportarilor,
ale foametei si ale altor forme de represiune organizate de
regimul totalitar sovietic in Tinutul Herta, nordul Bucovinei
si intreaga Basarabie�.
Si mai putina lume stie de ce a fost aleasa data de 1 aprilie
pentru aceasta comemorare. La 1 Aprilie 1941, atunci fiind
chiar Duminica de Pasti, la Fantana Alba din Poiana Varnita,
la circa 3 km de noua granita a Romaniei stabilita prin Pactul
Ribbentrop-Molotov (1939), in nordul Bucovinei ocupate de
URSS, peste 3.000 de romani, locuitori ai satelor de pe valea
Siretului, care se indreptau cu un steag alb, cu prapori si
icoane spre noile granite ale tarii pentru a se refugia pasnic
din Uniunea Sovietica, au fost ucisi de catre granicerii
sovietici. Au fost secerati cu mitralierele, supravietuitorii au
fost urmariti de cavarerie si spintecati cu sabia, altii au fost
omorati cu lovituri de harlet sau au fost ingropati de vii in
gropile comune dinainte sapate. Doua zile si doua nopti s-a
miscat pamantul in acele gropi, pana toti si-au dat duhul.
Aceasta crima abominabila a ramas in constiinte si,
deocamdata prea putin in cartile de istorie, sub numele de
„Masacrul de la Fantana Alba� (un Katyn romanesc). Nici
pana astazi Moscova nu recunoaste acest eveniment, iar
autoritatile statului ucrainean au permis abia din anul 2000
oficierea slujbelor de pomenire la fata locului.
Si mai putinii care au reusit sa scape cu viata au fost
arestati de NKVD si, dupa torturi infioratoare, au fost dusi in
cimitirul evreiesc din oraselul Adancata si aruncati de vii
intr-o groapa comuna, peste care s-a turnat si s-a stins var.
Dupa acest macel teroarea comunista a continuat. Astfel,
in noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de
romani au fost ridicati din casele lor si deportati in Siberia si
Kazahstan. Au supravietuit putini. Ca rezultat al emigrarilor,
deportarilor si asasinatelor, populatia romaneasca a regiunii
Cernauti a scazut cu 75.000 de persoane intre recensamantul
romanesc din 1930 si primul recensamant Sovietic in 1959.
S-a demonstrat mai tarziu ca aceste persecutii au facut
parte dintr-un program deliberat de exterminare a populatiei
romanesti, planuit si executat de regimul sovietic.
Dintr-o populatie de 3.776.000 de locuitori (in conformitate
cu rezultatele recensamantului din 1930), in teritoriile ocupate
de URSS, 2.078.000 (55%) erau etnici romani in Bucovina de
Nord. Ocupatia sovietica a inaugurat o politica antiromaneasca
in Bucovina de nord, dar si in Basarabia, care a
tintit atat grupul majoritar romanesc, dar si pe toti reprezentantii
de frunte ai societatii civile si clasei politice presovietice fara
deosebire de nationalitate. Intre 1940 si 1941, aproximativ
300.000 de romani au fost persecutati, condamnati la munca
silnica in gulaguri, sau au fost deportati impreuna cu familia.
Dintre acestia 57.000 au fost ucisi, in acest numar nefiind
inclusi cei care au pierit in gulag. Aceste politici au fost
reluate si au continuat in perioada 1944 � 1956.
Dupa unele surse, pe toata durata de existenta a URSS-ului,
aproximativ 2.344.000 persoane originare din Basarabia,
Bucovina de nord si RSSA Moldoveneasca au fost victime ale
arestarilor, persecutiilor politice, deportarilor, condamnarilor
la munca silnica, 703.000 dintre ei pierind. Ultimele cifre includ
si cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 �
1947 si cei aproximativ 100.000 de prizonieri de razboi romani
de origine basarabeana si bucovineana, care au murit in
lagare. Nu ii socotim aici si pe cei ce au pierit pe front in
timpul razboiului. Restul sunt victime ale executiilor, masacrelor,
deportarilor si ale gulagului.
Ca urmare a crimelor, deportarilor si a persecutiilor sovietice,
a emigrarii unei parti a romanilor, germanilor, polonezilor si
evreilor, populatia locala a scazut dramatic. Imediat dupa
razboi, Stalin a declansat o colonizare de proportii si o
rusificare a ceea ce erau acum Regiunea Cernauti, RSS
Moldoveneasca si Sudul Basarabiei (Buceac). Numerosi rusi
si ucrainieni, dar si alte mici grupuri etnice, au migrat din restul
Uniunii Sovietice in Basarabia si Bucovina de nord, aproape
in exclusivitate in orase, pentru a reface economia devastata
de razboi, a repopula regiunea, cu rezultatul imediat al
schimbarii compozitiei etnice zonale. Conform statisticilor
oficiale, in perioada sovietica, peste un milion de oameni s-au
stabilit in Moldova sovietica. Politicile de deportare si de
colonizare au fost duse in paralel cu politicile de deznationalizare
a romanilor prin rusificare sau „moldovenizare�
(conform teoriei sovietice ca moldovenii nu ar fi romani). Peste
acestea amintim si emigrarile ce au avut loc dupa destramarea
URSS in 1991. Ca urmare, procentul etnic majoritar romanesc
a fost puternic redus in actuala Republica Moldova,
romanii au ajuns minoritari in Bucovina de nord si aproape
nesemnificativi (15%) in sudul Basarabiei (Buceac).
Dupa ce, pe 27 martie 2014, a organizat aniversarea a 96
de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania, cativa membri
ai Noii Drepte, filiala Mures, au comemorat si ziua de
1 Aprilie printr-o actiune fulger la „Monumentul fostilor
detinuti politici, deportatilor in URSS si victimelor
comunismului� din Tg.-Mures. La monument, membrii Noii
Drepte au depus candele in memoria tuturor victimelor
comunismului.
Noua Dreapta Mures considera ca cea mai importanta
reparatie a nedreptatilor Holocaustului Rosu se va realiza
doar prin lichidarea consecintelor Pactului RibbentropMolotov (pact incheiat intre doua regimuri politice
condamnate de istorie si, in multe parti ale lumii, condamnate
inclusiv de lege) prin reunificarea celor doua state
romanesti, Romania si Republica Moldova, si readucerea,
pe cale pasnica, in granitele Statului Roman a nordului
Bucovinei si sudului Basarabiei, a tinuturilor Herta, Hotin
si a Insulei Serpilor. Toate acestea, cu respectarea
drepturilor si chiar cointeresarea in acest proiect comun
a tuturor popoarelor ce traiesc acum pe aceste vechi
pamanturi romanesti, urmasii acelora pe care agitatia
istoriei i-a adus pe pamanturile noastre si care nu au nicio
vina ca s-au nascut aici. Astfel se poate realiza un viitor
prosper intr-o Noua Romanie din viitoarea Europa a natiunilor
europene, unde sovinismele specifice secolului XIX nu-si
mai au locul.
Bineinteles ca aceste idealuri nationale nu se pot realiza
inainte de o primenire a mentalitatii poporului roman din
interiorul si exteriorul actualei Romanii, eradicarea
politicianismului si a coruptiei, instaurarea unui climat
de moralitate in viata publica romaneasca si implementarea
solutiilor pentru realizarea Romaniei prospere
pe care ne-o dorim cu totii.
Toti cei ce simt si gandesc la fel ca si noi sunt chemati sa
se alature Noii Drepte pentru realizarea acestor idealuri,
cand inca nu e prea tarziu.
BIROUL DE PRESA AL ASOCIATIEI NOUA DREAPTA,
FILIALA MURES
mures@nouadreapta.org, 0756.776.767
www.nouadreapta.org