In momentul cand am primit de
la Karina un jurnal cu titlul „Aripi
de dragon� nu stiam ca paginile
(scrise cu un creion prea moale si
pe alocuri ilizibil, pagini pe care
am inceput sa fac corectura), au
atata consistenta incat ar putea
deveni o carte…
Stiam desigur deja ca atunci
cand Karina citeste compuneri la
ora de limba si literatura romana,
in clasa se face liniste, lucru care
este cel mai bun semn ca „publicul�
(colegii ei de clasa) este
interesat de ceea ce aude. Insa
distanta de la o compunere pana
la o lucrare de dimensiuni mari este
considerabila, deoarece implica
un efort care cere tenacitate si
forta, astfel incat nu multi copii de
clasa a V-a ar lasa jocurile de orice
fel pentru scris!
Dupa ce am parcurs cateva
pagini din jurnal, am inteles ca am
in fata o scriere deosebita, fiindca
lectura era placuta, povestea se
desfasura coerent si chiar imi
dadeam seama ca exista o discreta
amprenta personala. Cert este ca
nu am lasat jurnalul din mana pana
nu am citit si ultimul rand, deoarece
in calitate de cititor gasisem suficiente
argumente care sa ma determine
sa parcurg integral istoria care
mi se propunea… Si cum curiozitatea
cititorului de manuscris fusese
rasplatita, de aici si pana la gandul
de a duce lucrarea la o editura a
mai fost doar un pas, care mi se
parea potrivit de facut, lucru pe care
l-am comunicat mamei Karinei.
Intalnirea cu editorul a fost de
asemenea de natura sa incurajeze
gandul nostru, caci interesul scriitorului
Nicolae Baciut pentru sensibilitatea
literara si plastica a adolescentilor
si a tinerilor este recunoscuta
in prezent in intreaga tara,
iar colaborarea noastra (a dansului
in calitate de scriitor si a mea in
calitate de profesor de limba si
literatura romana) a marcat praguri
din cele mai diverse, de la minunata
ilustrare a cartii sale de poezii „Lina
lumina� prin desene executate de
catre elevi de la Colegiul National
„Unirea�(2007) , pana la jurizarea
anuala a Concursului Judetean de
Lectura si de Creatie Literara „Floare
de cires� de catre scriitorul amintit
sau la publicarea antologiilor
„Desen interior� (2013), „Negustorul
de cuvinte� (2011), „Colectionarul de
cuvinte� (2011), „Biblioteca vie�
(2010), „Drumul spre tara florilor�
(2010) si lista ar putea continua…
Discutand despre elemente
legate de publicarea cartii Karinei
si despre forma lucrarii, a aparut
ideea ca aceasta sa beneficieze de
desenele autoarei, iar coperta sa ii
apartina de asemenea, pentru o
completa valorificare a potentialului
ei de expresie si pentru amplificarea
sugestiei de autenticitate.
Universul din „Aripi de dragon�
(Editura „Nico�, 2014) propune o
lume paralela care se intersecteaza
uneori cu a noastra, iar personajelecopii
au credibilitate, chiar daca
totul se intampla intr-un viitor
indepartat, in anul 3984 (sau poate
tocmai de aceea apropierea de
text se face cu mai multa generozitate
si interes).
Creionarea unor personalitati
inca incerte (Megan), a unor profiluri
copilaroase si buclucase (Siera,
fetita insotita peste tot de ursul ei
gigant), plonjarea in istorii legate de
scoala (Balul bobocilor) sau in zone
de fantastic la moda in ziua de azi
(prezenta dragonului, a lupului,
transformarea polivalenta) sunt
aspecte capabile sa justifice partial
interesul generat de lucrare.
Desigur ca in prezent nu se poate
sa faci abstractie de multitudinea
de carti pentru copii, de variantele
de povesti pline de aventuri si de
suspans, de istoriile vehiculate pe
internet, iar pe de alta parte e
absolut imposibil (si nici nu e de
dorit) sa creezi pe un teren lipsit de
modele. Am comparat uneori scriitorii,
tocmai datorita fascinatiei pe
care o exercita asupra cititorilor, cu
elemente ale naturii, apa, aer sau
foc, considerand ca exista creatori
care sunt orgolioasa flacara solitara
si care nu prea permit apropierea
de persoana lor, solicitand doar
admiratia noastra, ca sunt altii care
ard cu valvataie, raspandind imprejur
caldura si lumina, insufland viata
celor din jur; ca exista apoi creatoriifluviu,
care au atata energie incat
istoriile lor „confisca� cititorii pe
care ii fac sa se identifice cu
personajele literare, ori sunt cei al
caror scris propune un zbor al
imaginatiei fara limite.
Toate modelele ori retetele sunt
insa ineficiente daca nu exista
contributie personala si spectacol
al textului ce trebuie sa iradieze
subtil si sa particularizeze o
creatie. Deocamdata, cartea
Karinei e o promisiune frumoasa,
un izvor limpede, fiindca cititorul
observa cursivitatea, fluiditatea
expresiei; in ce masura traseul
autoarei va fi unul ce va avea
tangente cu literatura, ramane
de vazut, iar timpul va fi cel care
o sa valideze un inceput atat
de promitator.
