„Sine ira et studio – Fara ura si partinire�, Tacitus
Asistand neputincios
la irationalitatea actiunilor,
deciziilor si evenimentelor,
rod al emanatiilor
necerebrale ale
celor care conduc destinele terifiantului
nostru Mapamond, ma tot intreb daca
notiunea de rational si normal o regasim
numai in lexicurile universale sau a devenit
o componenta a irationalului si a anormalului,
cu aplicativitate curenta in toate
deciziile majore care privesc soarta celor
peste 7 miliarde de suflete ce populeaza
vremelnic acest infestat de anormalitate
Glob Pamantesc. Memoria ma readuce la
actrita Judie Foster, care a afirmat ca
„Normalitatea nu este ceva la care sa
aspiri; este ceva de care trebuie sa te
indepartezi� .
Imi amintesc, cu decenii in urma, un
coleg de-al meu, posesor a doua MD si
admis la doctorat la Columbia University,
m-a intrebat daca sunt in deplinatatea
facultatilor mentale cand afirm ca cea mai
pretioasa calitate de care dispune o
persoana este caracterul. Replica lui a fost:
„Dwight, cui ii pasa de caracter?�. Am
ramas surprins si, in timp, in special in cel
prezent, am realizat ca nimeni – foarte
probabil, cu revoltator de putine exceptii �
nu considera caracterul printre virtutile
umane, alegerile si alesii fiind cea mai
indubitabila dovada ca nimanui nu-i mai
pasa de nimeni si de nimic.
In urma cu aproape 6 ani, am incercat sa
va familiarizez cu tema unui seminar de
management, in care profesorul a intrebat
auditoriul: „Ce calitati ar trebui cautate la
angajati?�. Toti, dar absolut toti cursantii,
fara cea mai mica exceptie, au reiterat faptul
ca un angajat trebuie sa posede cuno
stinte, trebuie sa fie educat, sa aiba
experienta in domeniu, sa fie charismatic,
manierat, punctual, imbracat corespunzator,
sa aiba initiativa, tact, si sa fie o persoana
echilibrata. Dupa epuizarea tuturor raspunsurilor,
profesorul le-a spus, cu regret: „Ati omis
cea mai importanta calitate pe care un
angajator-patron trebuie s-o ceara unui
angajat. Onestitatea este cea mai importanta
calitate a unei persoane, pentru ca, fara
onestitate, celelalte calitati nu valoreaza
nimic�. Raman strict la parerea ca pana si cea
mai buna armata din lume (stati linistiti, ma
refer la vechea Sparta) ar fi sfarsit in bratele
inamicului, daca nu era formata din oameni
onesti, oameni de caracter. Trebuie sa admit
ca pana si spartanii l-au avut pe acea dejectie,
numita Ephilates, devenit simbolul tradatorului.
Uitati-va ce conducatori avem – pe
aici si pe alte meleaguri – ca sa realizati ca
nimanui nu-i pasa de existenta sau inexistenta
caracterului. Aceasta este si explicatia ca
omenirea a devenit total nefunctionala cu
actualul fond de „iovi� si „bovi� si se
indreapta vertiginos spre Groapa Marianelor
– Toscaroro. Apropo, nimeni nu ma poate
convinge ca actualele mijloace de supraveghere,
care-ti pot identifica bara, codul unui
produs aflat in frigiderul propriu, nu au putut
identifica, timp de o luna, un ditamai Boeing
777, ba aflat in Oceanul Indian, ba in Marea
Chinei, Pakistan, Afganistan, baza militara
Diego Garcia etc. Haideti sa fim seriosi si sa
nu mai insultam inteligenta putinilor care o
mai poseda! Ce folos ca NSA – National
Security Agency – stie si de cate ori tragem/
accesam apa la toaleta, si n-a fost capabila
sa-l identifice pe Snowden, propriul angajat,
care, nepregatit sa termine un High School,
a fost „pregatit� sa aiba acces la cele mai
sensibile informatii, a adus prejudicii inestimabile
securitatii fostelor State Unite ale
Americii, si locuieste bine mersi la un hotel de
5 stele… undeva, in Rusia.
Ne-au ramas, pentru revoltator de putinii
pentru care studiul – cititul – documentarea
nu mai constituie o insuportabila povara
(oricum, stati linistiti, cu suportul inexistent al
comunitatii romanesti din America, vom fi
prima si foarte probabil singura comunitate
fara presa scrisa in limba stramoseasca),
memorabilele cuvinte ale lui Mohandas
Karamchand Gandhi (supranumit Mahatma �
„suflet mare�, om politic indian, parintele
doctrinei nonviolentei active) ca „libertatea
nu merita s-o ai daca nu include si libertatea
de a face greseli�. Deci, cu alte cuvinte,
comiterea erorilor constituie o componenta a
activitatii umane, iar intelegerea naturii
erorilor este vitala pentru existenta noastra,
atat la nivel de individ, cat si la nivel de
natiune. Fara a indrazni sa ma compar cu
futurologi de prestigiu, care fac predictii pana
dincolo de „sfarsitul lumii�, din sincera dorinta
de a va fi util, si oarba speranta de a se retine
ceva, va reinformez, asa cum am mai facut-o
la editia numarul 858, din 6 septembrie 2008,
ca exista doua tipuri de erori: A si B.
Tipul A de erori este atunci cand respingem
ipoteze reale, in loc sa le admitem. Tipul B de
erori este atunci cand acceptam ipoteze false,
in loc sa le respingem. Indiferent de deciziile
luate, riscul de a comite erori este implacabil.
In urma cu aproape 6 ani, tot in aceste
modeste eseuri, v-am familiarizat cu
„Principiul Dominoului�, care a inceput odata
cu decizia infantila privind asa-numitul
Kosovo. In aceasta privinta, va vorbesc in
cunostinta de cauza, in urma cu peste 40 de
ani, aflandu-ma la Kosovo � Mitrovita,
Yugoslavia, in prezent… altceva!!!
Pentru cei mai putin familiarizati, Kosovo
este considerat pamantul stramosesc al
populatiei sarbe, locul legendarei batalii de
la Kosovo Polje – Campia Mierlei, din 1389,
dintre sarbi si Imperiul Otoman, care, in ciuda
rezultatului, ramane pana in zilele noastre
simbolul mandriei populatiei sarbesti, atat la
nivel spiritual, cat si folcloric. Zona detine
inca cele mai multe manastiri de tip ortodox
din Balcani, desi populatia trecuta cu forta
la o alta religie, considerata, cel putin in
Statele Unite, drept „pasnica religie�, a
incendiat marea majoritate a manastirilor
de rit ortodox. Pana la terminarea Primului
Razboi Mondial, teritoriul a apartinut
Imperiului Otoman, dupa care a revenit, de
jure si de facto, Serbiei. Oricum, crearea
artificiala a statului Kosovo, in anul 2008,
am considerat-o, la timpul respectiv, o
eroare de Tip A – respingerea unor ipoteze
reale, in loc de admiterea lor, cu consecinte
imprevizibile pentru pacea Planetei. Principiul
Dominoului s-a pus in miscare odata cu
aparitia Ossetiei de Sud si a Abhaziei.
Doresc sa fiu clar si explicit: la 6 septembrie
2008, am anticipat ca Principiul Dominoului
va afecta Transnistria si va trece Prutul, si
apoi Carpatii. Asta, fara a avea veleitatile
lui Nostradamus, Vanga, mama Omida sau
alti corifei ai genului, care se lanseaza in
tot felul de predictii, care mai de care mai
fantasmagorice.
Fara intentia de a-i deziluziona pe cei care
ii asteapta pe americani inca din timpul celui
de-Al Doilea Razboi Mondial, va asigur ca
Statele foste Unite ale Americii se afla la
nivel economic, politic si militar similar cu
cel existent in timpul administratiei Carter,
deci incapabile sa recupereze cei 52 de
ostatici, membri ai personalului Ambasadei
Americane din Teheran, tinuti prizonieri timp
de 444 de zile de regimul Mulahilor, nu sa
faca „ordine� prin… Europa. Deci, veti
astepta in zadar, iar, asa cum am anticipat,
V.V. Putin va reface Imperiul pierdut de
M. Gorbaciov; in plus, deloc de neglijat,
curenta administratie se ocupa de noi, cei
care apartinem de Tea Party Patriots,
American Heritage, National Rifle Association,
sau orice persoana sau organizatie
americana care nu impartaseste politica
mesianicei fapturi.