Este o frumoasa povestire despre o oita ce schiopata si niciodata nu
se indeparta mai mult de cativa pasi de pastorul ei. Cineva, vazand
acest fapt, l-a intrebat pe pastor de ce oaia cu pricina era schioapa si
de ce nu se indeparteaza niciodata de el. Atunci pastorul i-a explicat
ca aceasta oita se nascuse partial surda si nu putea sa auda glasul
sau. Ca urmare, era mereu in primejdie. De multe ori a trebuit sa fie
salvata de pe marginea prapastiei. Asa ca, pana la urma, eu, ca pastor
bun, a trebuit s-o vatam la un picior. De atunci oita schioapata, dar tot
de atunci oita sta numai langa mine, pentru a fi ocrotita si calauzita.
Ar trebui sa plangem toata ziua, dar traim in nesimtire. Hristos a Inviat!

Parintele GHEORGHE SINCAN, paroh la Targu-Mures

Lasă un răspuns