Povestea cineva tare amarat ca,
de cateva zile, prietenul lui nu mai
trecuse pe la el si nici la telefon nu
l-a cautat. A ramas cu un gust amar,
pentru ca trecea prin niste momente
foarte grele: pierduse
geanta cu proiectul la care a
lucrat un an de zile, ceasul din aur
si 10 mii de lei, iar el, prietenul lui
cel mai bun, nici nu se interesa sa
vada ce mai face, daca este bine�
Pur si simplu... il dezamagise. Nici
nu vroia sa mai auda de el.
In tot acest timp n-a vrut sa-l
sune, considerand ca e datoria lui
sa o faca, sustinand ca ii este cel
mai bun prieten, cand de fapt el
nici nu se interesa de el.
In cele din urma, a primit telefon
de la el, abia dupa o saptamana, si
l-a intrebat cu o voce foarte
stinsa, dar plina de dragoste si
de seninatate, parca-i citea
zambetul pe buze:
-Ce mai faci, bunul meu prieten?
Fara sa stea prea mult pe
ganduri, i-a inchis telefonul scarbit,
stiind ca lui ii "arsese� casa,
iar prietenul l-a sunat abia dupa
atata timp.
Avea sa afle, cu groaza, mai
tarziu, ca in acest timp, prietenul
sau avusese un accident cu
masina, in urma caruia a si murit.
Toate gandurile negre pe care le
avea in minte despre el s-au spulberat
indata, la primirea acestei
vesti, cand a realizat cu groaza ca
prietenul lui mai avea de trait doar
cateva ore din viata, iar el tot la
sine se gandea, ingrijorat de viata
lui, el fiind cel aflat in pericol. Si
tot el sunase� Isi pierduse
geanta cu bani, iar prietenul lui,
isi pierduse viata�
Parintele
GHEORGHE SINCAN,
paroh la Targu-Mures
(Din volumul "Mi-e dor de Tine,
�Doamne-Doamne��,
aparut la Editura NICO �
Targu-Mures, care se gaseste
la Catedrala Mare)
