Acolo unde ma aflu acum, ma onoreaza cu vizita lor, ai mei cei dragi,
prietenii, cunoscutii, cu unii vorbesc la telefon. Ne mai descretim fruntile
imbatranite in scurgerea anilor, dar nu increstate valuri-valuri, mai aflam
ba despre una-alta. Deunazi, bucurie mare pentru mine, surprinzator,
dupa cioc-cioc in usa camerei, isi face aparitia un amic pe care nu-l
mai intalnisem cam de multa vreme, el fiind din primavara pana toamna
tarziu ,,stationat� intr-o asezare montana de pe valea superioara a
Muresului, la casuta lui. Dupa cele firesti intretineri ale inceputului
convorbirii noastre, zice: ,,Dorine, pot sa spun ce ma framanta, ce ma
intriga?�. ,,Sigur, spune, te vad pe ganduri?�. Si incepe, cu voce scazuta,
povestea lui. ,,Stii ca o am pe Carmen, fata mea. Ca un facut, nu-i
gasesc un serviciu, ar vrea in comert, orice primeste, numai sa primeasca
si ea un salariu. Un satean, de acolo de la mine, mi-a varat in cap un
pont, facandu-mi trimitere la oras, fiinca l-a auzit pe Victor Ponta
spunand ca sunt locuri de munca la privati, le-o scazut CAS-ul. Mai, sa
fie, auzi colo, si n-am stiut, il aud spunand cu oarece naduf. Uite, acum
vin de la un magazin cam cu de toate, in afara de imbracaminte si
feronerie, pe geamul lui scria ca angajeaza vanzatoare. Am intrat, am
salutat, am intrebat. Totul a corespuns la fata mea: varsta, aspectul
fizic, studiile. Insa, ultimul punct al interviului la care am raspuns,
intrebarea a fost: ,,Vorbeste limba maghiara?�. Raspund ca NU, si ca
este cunoscatoare a limbii germane, pe langa cea romana.� ,,Ei, atunci
nu o putem angaja, stiti, aici, in cartier sunt multi batrani maghiari,
care-si fac cumparaturile la noi. Ne pare rau! „Ma �expediaza� cu
acest raspuns o doamna scunda si corpolenta�.
,,Uite, asta-i Dorine. Ce mai zici si ce sa crezi in acest secol XXI
despre o asemenea gandire. Germana nu-i buna, maghiara-i limba de
circulatie, traga-i focul o parleala�. Saracul, suparat foc de esec, l-am
linistit intru catva pe amicul meu, dar era tare catranit! ,,Bine, dar bine,
i-am zis doamnei de la magazin ce a declarat prim-ministrul tarii
noastre?�. ,,Treaba lui, avem CAS-ul nostru�, mi-a aruncat asa, intr-o
doara, aceste cuvinte, apoi m-a neglijat, ocupandu-se de munca ei.
Mama lui de CAS, m-a prostit consateanul meu. Asta-i�. ,,Bine ca nu se
reduce pretul casului, mai Jenule!�. Ne-am amuzat un pic, insa n-a fost
chip intrucat vizitatorul meu a clamat pe aceeasi tema. ,,Pai, de ce a zis
Ponta treaba asta?�. Sigur, a fost nevoie sa-l lamuresc cum sta chestia
cu reducerea de 5% la angajatori. S-a calmat si am schimbat subiectul.
Aducandu-mi aminte de cineva, vizavi de supararea lui Jenu, i-am
telefonat unui cunoscut, si l-am trimis la el pe ,,muntean� cu fata lui.
Incheindu-si vizita ce mi-o facuse, a plecat, despartindu-ne amical,
cordial. Dupa o ora si fix 13 minute, Jenu imi telefoneaza si ii aud vocea
calma de asta data. ,,Sunt pe drumul bun, iti multumesc mult-mult de
tot, Dorine!� Drum bun, spre casa Jenule! O poveste reala, stimati cititori,
ca asta-i viata! Auzite si… in ziar povestite!

Lasă un răspuns